Am 32 de ani si ceva si, pentru prima oara in viata mea, traiesc singur. De la parinti m-am mutat direct cu viitoarea mea fosta sotie, apoi prin diverse alte locuinte impartite cu alti oameni. Acum, repet, pentru prima oara, sunt “singur acasa”. E adevarat ca nu e ceva cu care sa nu fiu obisnuit, dat fiind faptul ca aproximativ 6 luni pe an sunt singur, intr-o camera de hotel. Dar atunci parca nu se pune. Orele pe care le petrec acolo sunt putine si de obicei inchinate zeului somn. Oricum, acolo ii am vecini pe Olix si Ioana.
Revenind insa la subiect, vreau doar sa spun ca este o experienta nesperat de placuta. Ma redescopar si savurez din plin orele in care nu trebuie sa vorbesc cu nimeni. In care nu sunt nevoit sa dau socoteala nimanui pentru cum sunt imbracat, cum stau pe canapea. Pentru muzica pe care o ascult, ora la care mananc. De multe ori vorbesc singur. Sau cant ingrozitor de fals, dar zambind. Dupa ultimul “.” mi-am dat seama ca nu prea imi mai vine sa scriu nimic. Asa ca am recitit ce am scris si mi-am dat seama ca suna narcisist si malitios. Asa ca voi incheia cu o erata/mea culpa.
Acest post nu este adresat nimanui in special. El este pur si simplu o marturisire de-a mea in care declar un singur lucru: dupa multi ani redescopar ca facem o echipa buna eu si cu mine. Ca suntem prieteni. Iar echilibrul asta proaspat regasit imi da forta sa muncesc mai departe, sa vad spre viitor.
doar “tu” esti singurul tau prieten adevarat , singurul care ramane langa tine,”sufletul”, atunci cand nu mai e nimic in jurul tau . Singuratatea este atata de frumoasa , incarcata de atata putere spirituala si ganduri pe care nu credeai ca le mai ai , incat merita sa “gusti” din ea din cand in cand 🙂
Singur?! Putin zis… Atatea energii pozitive sau negative oscileaza in jurul tau, ce te determina sa privesti prin “tine”… Observi acea stare de bine, care iti intareste firea… bun prieten ti-ai ales, acel “tu” de altadat’…:)
Iar mie chiar imi era dor sa citesc un post de-al tau….:) sau poate ca mi-e dor sa ma ciondanesc cu lumea pe aici :))! Mmmm?! Ti-am stricat linistea?? 🙂
“viitoarea mea fostă soţie”. ok, ştiu că nu e cazul să îţi adresez întrebări strict personale, dar… sunt în stare de şoc. Nu credeam că o să aud vreodată sintagma asta din gura ta. Îmi pare rău. Pe bună dreptate.
@ioana corect ce spui. poate ca nu singuratate, ci solitudine.
@stefy Multumesc. Sper sa si ramanem prieteni. Ca el era obisnuiit cu o viata mai.. normala.
@cristina Nicio sansa. 😀
@kasandra Stiu. Dar s-a intamplat cu cativa ani in urma deja. Suntem ok acum.