Am citit, așa cum se cade, “Maestrul și margareta” în furioasa mea adolescență de care mă simt azi cu atât mai îndepărtat cu cât încercările de a-mi aduce aminte chestii din cărțile citite pe vremea aia sunt mai frecvent încununate de un dureros eșec. Deci da, nu-mi amintesc mare lucru, drept pentru care o voi reciti. Și uite-așa mi-a venit ideea de a relua din când in când una din cărțile citite pe vremea aia, întru reîmprospătarea memoriei și compararea trăirilor. Da, recunosc: am o listă a cărților citite din 1995 și până acum. De maniac ce sunt!
Bulgakov e un fel de megamix. Nu biscuiții ăia în cutie rotundă împărțită-n sferturi, ci de-ăla muzical, în care se amestecă mai multe hituri de-alea mari. Uite-așa mi s-a părut mie: că în rândurile lui Bulgakov s-ar vedea cam ce s-ar întâmpla dacă Orwell, Nabokov și Kafka s-ar așeza la o masă unde ar bea vârtos niscaiva absint de-ăla de acu’ e ilegal, combinat cu vreo alte câteva prafuri și ierburi menite să îți facă neuronii să facă pluta pe spate pe apa sâmbetei. Da, cred sincer că omul ăsta nu era taman normal la cap. Și mai cred că a găsit o metodă viabilă de a scăpa din iadul începutului sovietic care-l înconjura creând lumi în care să zburde nestingherit și să facă mișto de cine vrea.
Are foarte multă energie în condei. Umorul ăla rusesc, mirosind a vodcă bună și a ger, e peste tot. În “Ouăle fatale” vezi un scenariu apocaliptico-absurd în care masele, cu creierul lor bine netezit de oamenii de sus și de dezinformare, aleg să rezolve problemele singuri fix în felul care convine mai mult autorităților. “Diavoliada” este kafkiană, dar dusă la un absurd atât de violent, încât pare coșmarul lui Alice, aterizată naiv într-o țară a minunilor hidoase.
Bulgakov e într-un fel al lui, pe care merită să-l cunoști, deși nu garantez că va plăcea tuturor. E genul de autor al cărui fan ești sau pe care îl detești aprig și amarnic. Eu intru la prima categorie. Revin cu impresii după ce voi citi “Maestrul și margareta”.
Dragut ca ai liste:). Si eu am. Si mi se pare extraordinar ca mai sunt persoane infometate de lectura si de carti bune in prezent. Suntem atat de rari! Am incercat sa citesc Maestrul si Margareta si mi s-a parut atunci ca stilul e genial, dar m-a enervat teribil. Nu am putut sa o citesc atunci. Nu era varsta potrivita. Nu aveam starea potrivita pentru ea. E una din putinele carti pe care le-am lasat si mi-am zis ca o sa o recitesc. Nu am facut-o inca pentru ca am atatea carti in asteptare care se inghesuie sa isi schimbe locurile pe lista si sa fie ele mai intai citite. Iar asta… Combinatie de Kafka, Orwell si Nabokov? Suna bine… O trec si pe asta pe lista de asteptare… probabil o sa o citesc cand voi fi citit atat Barnes, Lessing, Banville si Gordimer sa ma satur. Momentan pe ei vreau sa ii citesc integral. In trecut erau doar Murakami, Llosa si Rushdie…in ultimul timp lista se tot mareste. Asa ti se intampla si tie? :))))
Hehe… Murakami, Llosa și Rushdie nu scriu ei atât de repede pe cât fi eu în stare să-i citesc. De-asta, pe lângă lista de lecturi efectuate, mi-am fixat și un algoritm de tipuri de cărți citite, astfel încât să nu mă îndop doar cu “aperitive” și să mă doară burta la desert. Eu, personal, nu sunt adeptul citirii exhaustive a unui singur autor. Mi se pare că prea te rupi de restul cărților. Lectura nu-i treabă de fidelitate. Așa cred eu. Dar da. Lista se tot mărește. Iar timpul pe care îl am ca să citesc e atât de puțin…
Nici eu nu sunt adepta citirii exhaustive a unui autor…dar cei mentionati mai sus scriu atat de bine ca nu ma pot abtine sa citesc tot ce prind scris de ei. Banville vad ca nu e aproape deloc cunoscut la noi si ma intreb de ce…pentru ca scrie atat de fain ca mai mai ca l-as considera cel mai tare scriitor european contemporan. Tu ai citit ceva de el? Da, timpul pentru citit e din ce in ce mai putin…