Mutatu-m-am

Ei bine, da. Dupa ce timp de vreo 3 luni jumate ne-am mutat „in doua saptamani”… Dupa ce timp de o luna si ceva ne-am mutat „saptamana viitoare”… Fratioareeee… Incepe ca un trailer de film postul asta! „In a time… ” (pour le connaisseurs).

Ideea este ca mai multe amanunte despre acest eveniment foarte frumos din vietile noastre veti gasi la jumatatea mea mai buna, mai posesoare de timp liber si mai purtatoare de Mara decat mine.

Eu nu vreau decat sa scriu aci intru posteritate, ca doar scripta manent, ca in momentul in care iti faci o casa, exact in momentul in care harletul muncitorului aluia cu fata de film de Kusturica loveste alene pamantul ca sa inceapa sa dea forma fundatiei casei tale, sa te intrebi daca te tin nervii. Noi nu ne-am intrebat. Si, printr-un miracol. inca ne tin. Nervii. Sau noi pe ei. Sau unii pe altii.

Ideea este ca, dupa ce casa e gata, adica dupa ce are toate lucrurile despre care un om normal stie ca trebuie sa le aiba o casa locuibila se intampla doua fenomene simultane: primo, incepi s-o strici; secundo, iti dai seama ca de fapt casa ta e departe de a fi gata. Sa procedam sistematic, ca doar nu degeaba suntem odrasla de ingineri.

Primo. Dupa ce totul e gata si miroase a vopsea, cand ti se pare ca nu mai e nevoie decat de o carpa magica, in stare sa stearga toata mizeria santierului si sa aduca intr-o clipita casa din stadiul „santier” in starea „pune-ma-n revista” incepe o noua si nebanuita etapa a cosmarului. Vrei net si n-ai cablu deci dai o gaura in peretele ala de-abia terminat. Vrei furtun de hota si mai dai o gaura. Vrei cap-scara la mansarda si nu era in plan, deci smulge intrerupatorul din perete si trage fire. Radiatorul din hol e prea mare si trebuie schimbat, jos cu el, moloz din nou.

Secundo. Astea-s toate lucrurile alea care ar trebui sa mearga si nu vor ele sa faca trebusoara asta! Sertarele de la congelator nu se pot scoate pentru ca usa loveste in alt radiator. Curge apa in baie. In alta baie curge apa rece cand dai drumul la apa calda si invers. Iar enumeratia asta (de la ambele puncte), care va jur ca nu contine nici un element care sa nu nu fi existat in realitate, ar mai putea continua. Si oridecatori as simti ca urmatorul semn de punctuatie ar fi punctul, da’ punctul ala final, ala relaxant, ala dupa care iesi la tine pe terasa, te intinzi pe sezlong, iti desfaci o bere si citesti, ei bine, se intampla in asa fel incat mai apare o pardalnica de virgula.

Intre timp am dobandit o placiditate demna de invidiat. Lasati virgulele sa vina la mine.

    1. sHaDoW gIrL 24 martie 2009
    2. danfintescu 24 martie 2009
    3. tharabostes aka Byatch 24 martie 2009
    4. danfintescu 24 martie 2009
    5. mei 24 martie 2009
    6. danfintescu 24 martie 2009
    7. mei 24 martie 2009
    8. Simplu 24 martie 2009
    9. alexandra 24 martie 2009
    10. danfintescu 24 martie 2009
    11. bek00letz 25 martie 2009
    12. Simplu 25 martie 2009
    13. Simplu 25 martie 2009
    14. mei 25 martie 2009
    15. alexandra 25 martie 2009
    16. danfintescu 27 martie 2009
    17. mei 27 martie 2009

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.