NetworKING of the music business

Networking-is-key-even-for-the-shy

Nu mă consider a fi un networker dibaci. N-am reușit, până acum, să îmi depășesc anumite limite. Nu pot, spre exemplu, să mă prefac captivat de conversația găunoasă a cuiva doar pentru că am nevoie de ceva de la omul respectiv. Nici situațiilor în care eu sunt singurul nou-venit într-un grup bine sudat nu mă ajută să strălucesc. Strălucirea cu iz de fake a tuturor evenimentelor „glam” și „fashy” mă face ca, dacă din greșeală am ajuns într-un astfel de loc, să-mi doresc cu ardoare să fiu în alta parte. Oriunde în altă parte. Acum, după ce de 16 ani sunt, într-un fel sau altul, amestecat în industria muzicală din România, îmi pot recunoaște public aceste mici neajunsuri fără să suprind pe cineva.

În anii ăștia am avut, totuși, ocazia să particip la câteva zeci de evenimente care aduceau împreună întreaga industrie sau o mare parte a ei. Fie că era vorba despre legendarele party-uri Kiss FM sau despre cine știe ce premii, am remarcat că există niște reguli după care se desfășoară „mingle”-uitul, precum și anumite tipologii de personaje pe care le întâlnești în astfel de ocazii. Voi încerca o scurtă trecere în revistă a acestor oameni și situații, iar la sfârșit vă voi povesti despre concluzia la care am ajuns în urma propriilor observații.

big fish

Peștii mari sunt cam aceiași

Da. Ăia puțini care fac bani mulți din industrie rămân în cea mai mare parte a lor cam aceiași. În momentul în care un om accede în Divizia A a industriei muzicale, el va rămâne acolo mult timp. În această categorie intră foarte, FOARTE puțini artiști. Se întâlnesc (încă) patroni de label, manageri și bookeri cu cataloage importante de artiști.

Pe oamenii ăștia îi recunoști pentru că, de obicei, posedă sau mimează o relaxare totală la evenimente. Este relaxarea studiată care spune că omul ăla are îndeajuns de mult succes pentru a fi deasupra oricărui stres. Ei nu umblă după nimeni. La nivelul lor, muntele nu se clintește nici măcar juma’ de pas spre Mahomed. Eventual, dacă-i vorba despre ceva foarte important, vreun acolit tinerel și dornic de afirmare e trimis în misiune spre a determina pe cutare sau cutărescu să se apropie de omul cel important.

annoying artist

Prospătura

În industria asta apar sau încearcă să apară mereu fețe noi. Nu-s multe cele care trec de 2-3 ani de carieră. Pentru mine prospătură înseamnă 2 ani, indiferent de numărul de hituri pe care artistul respectiv a reușit să le adune în timpul ăsta. Dacă după doi ani ești încă în business, se cheamă că probabil ne vom mai vedea  încă vreo câțiva pe ici, pe colo.

Prospătura se împarte în două mari cateogorii: exuberanții și timizii. Exuberanții se lasă purtați de propriul succes vremelnic. Ei cred că pot participa la orice conversație, că toată lumea este interesată de părerea lor, că toată lumea a auzit de ei și că se pot trage de șireturi cu aproape oricine. Timizii sunt zâmbitori și tăcuți. În general îi poți vedea așezați pe la mese (dacă au norocul să prindă loc) sau prin vreun colț. Ei nu vorbesc decât cu oamenii pe care îi cunosc și care se află în imediata lor apropiere. Atunci când sunt prezentați vreunui „pește mare” nu găsesc niciodată fraza care să pornească o conversație cât de cât. Între noi fie vorba, eu îi prefer pe timizi.

Prospăturile de gen masculin vor vâna orice: ospătărițe, hostesse, dansatoare. Orice mișcă ar trebui să cedeze farmecelor succesului lor nebun. Cele de gen feminin se așteaptă să fie vânate de Peștii mari, unele din ele fiind gata să „se împiedice” pentru încă un pic de succes.

A rămâne în business mai mult de doi ani nu înseamnă să fii „stea apusă”.

fading star

Stea apusă

Stelele apuse sunt oamenii care de la Prospătură au trecut direct pe linie moartă. Nu e vorba aici doar despre artiști. Stele apuse pot fi și producători, compozitori, manageri sau bookeri care o bubuie de câteva ori și apoi, din lipsa de noroc, știință sau din prea multă exuberanță (da, recunosc, termenul e un eufemism), nu mai bubuie nimic.

Stelele apuse sunt ușor de recunoscut. În general au două-trei ținute pe care le tot tocesc pe la astfel de evenimente unde din ce în ce mai puțină lume îi bagă în seamă. Ei mimează veselia, uneori cu o disperare isterică. Se folosesc de tot felul de întâmplări din trecut pe care le aruncă în mijlocul convesației pentru a forța lumea să își aducă aminte de ei și de cât de mari și tari au fost.

Stelele apuse vor face o curte asiduă oricui. Când n-ai nimic, orice strop de atenție e un câștig. Stelele apuse au mereu niște planuri care vor lăsa pe toată lumea cu gura căscată. Doar că de cele mai multe ori planurile astea sunt mai apuse decât stelele însele.

Oameni normali

Mă bucur să văd că ăștia sunt din ce în ce mai mulți. Sau cel puțin așa mi se pare mie de câțiva ani încoace. Oamenii normali ai industriei sunt cei care au trecut cu bine de stadiul de Prospătură și au înțeles câteva lucruri esențiale. Ei știu să-și cultive relațiile în industrie într-un mod sănătos și cumpătat. Din categoria asta fac parte artiști deveniți compozitori sau producători de succes, artiști trecuți prin perioade urâte care acum se bucură din nou de succes, în general oameni care și-au propus și vor reuși să rămână ani buni în industrie.

Oamenii normali sunt cei care nu simt nevoia să acopere cu vocea lor conversațiile pe o rază de câteva zeci de metri, care au decența să vadă pe toată lumea care îi salută, care au o vorbă bună pentru fiecare și care înțeleg că astfel de reuniuni le aduc mult mai multe beneficii celor care zâmbesc frumos și se poartă normal decât celor care vin să epateze. E simplu: publicul din backstage-ul marilor premii sau de la party-urile din industrie e sensibil la realizările tale profesionale, nu la numărul de strass-uri Swarowski pe care îl însumează fusta din latex lată cât o palmă de gheișă.

Concluzie

Categoriile pe care le-am enumerat mai sus nu sunt nici pe departe toate. Există o infinitate de nuanțe între ele. Însă ideea de bază e cât se poate de simplă: fii om normal atunci când ești între oameni din industrie. Nu-ți confunda niciodată colegii de breaslă cu fanii sau cu presa, pentru că vei avea multe de pierdut.

Învață cât poți de multe despre oamenii de care ai nevoie să te apropii. Iar când stai de vorbă cu un greu al industriei, nu încerca să te împăunezi ca să-l impresionezi. Două vorbe deștepte și la locul lor îți vor deschide mult mai multe uși decât orice toaletă flamboaianta sau bufonerie ieftină.

imagini: www.post-gazette.com (networking), www.systemize.ly (big fish), www.telegraph.co.uk (annoying artist), www.edenalt.org (fading star)