Now You See Me

Mie imi plac „heist movies”. Sunt palpitante, implica oameni care isi folosesc inteligenta si, de cele mai multe ori, te fac sa simpatizezi cu hotii macar cateva clipe. Adica sparg oarecum tiparele, desi, la cate s-au turnat pana acum, filmele astea si-au creat propriul tipar. In plus, evident ca imi place magia. Orice depaseste puterea noastra de intelegere a aproapelui imediat ne-a captivat pe toti, ca specie, inca de cand un Neanderthal cu ochii mari si rotunzi de uimire si-a varat degetul nestiutor in foc pentru prima oara. De aici si fascinatia marelui public pentru magicienii tradatori care dezvaluie la televizor sau in carti secretele breslei. Fascinatie inseamna succes si tocmai de aceea lacomia a fost probabil cel mai mare dusman pe care iluzionismul l-a avut vreodata. Cu toate astea, in eternul cerc vicios in care fiecare sistem antifurt a provocat repejor un pungas sa-l sparga, s-a inscris si magia.  Orice truc explicat l-a gadilat creativ pe un iluzionist de prin vreun ungher de lume sa creeze si sa indeplineasca un numar mai curajos, mai complicat, mai plin de secrete.

Daca vom adauga la toate aceste ingrediente si o distributie in care Morgan Freeman si al lui glas de diamant, Michael Caine si Woody Harrelson se infrunta, confrunta si ridiculizeaza pe rand, un regizor educat in State, Louis Leterier, dar care nu-si pierde apetenta frantuzeasca pentru complicatii de dragul complicatiilor, plus un scenariu cu falduri de satin numai bune de ascuns iepuri si esarfe… iese o salata delicioasa pe care o poti devora la orice ora si in orisice fel de dispozitie te-ai afla.

now_you_see_me movie poster

Nu mi-e frica sa spun ca filmul asta, desi nu scrie niciun fel de istorie, nu darama niciun fel de baricada si (de fapt) nu sparge niciun fel de tipar, este un film foarte bun. Din trei motive extrem de simple: este bine scris, bine facut si bine jucat. „Binilii” si „raul” isi schimba locurile mai ceva ca doi parteneri de dans medieval, desteptii se arata a fi prosti la fel de usor cum naivii ascund cele mai adanci urzeli. Totul se amesteca si se incurca intr-un carusel care la un moment pare sa scape de sub orice fel de control.

Filmul te ia si te poarta cu el fara niciun fel de mila. Nu te lasa sa respiri sau sa te plictisesti, iti munceste mintea si te surprinde la fiecare cotitura. Ba mai are si umor. Ca doar magia si umorul sunt frati vitregi din intaia zi a existentei lor. Le uneste acelasi principiu sacru al contrapunctului. Astepti sa se intample ceva si te alegi cu un cu totul alt deznodamant.

Dupa cum vedeti, nu am vorbit deloc despre ce se intampla. Si nici nu am de gand. E prea savuroasa actiunea ca sa ma apuc eu sa va stric suprizele. Va mai spun atat: filmul asta face zicala „razbunarea e arma prostului” de cel mai mare ras posibil.