Nu ai nevoie de un manager

dictator manager

Momentul revelației a trecut. Ești acum pe deplin lămurit că ai o singură dorință în viața asta: să fii un artist de succes. Lunile de cântat în fața onglizii s-au dus. Ai cântat pentru prietenii tăi de la bloc, la balul de boboci al propriului liceu, la cârciuma cartierului, ba chiar la o nuntă a unui văr mai îndepărtat. Ai strâns ceva bănuți și, cu sufletul tremurând de emoție, ai pășit pentru prima oară într-un studio plin de fum stătut, unde un băiat cool, blazat cu  multe butoane și ecrane în față ți-a ascultat indulgent și plictisit filosofia de artist care va revoluționa muzica lumii. Ai dat toți banii pe o piesă care nu sună chiar cum ai fi vrut tu, dar te împaci cu ideea că mai mult nu poți face acum. Și nu se întâmplă nimic. Asculți din ce în ce mai iritat toate posturile de radio, piesa ta nu-i nicăieri. Îți verifici telefonul des și tresari plin de speranță la fiecare apel de la un număr pe care nu îl ai în agendă. Nu te caută nimeni pentru cântări sau contracte care să te umple de bani. Ce te faci?

Un tip pe care l-ai cunoscut “la studio” și care pare hârșâit prin industria asta, deși n-ai mai auzit niciodată de el, îți șoptește tainic: ai nevoie de un manager. Tu te bați cu palma plină de năduf peste fruntea-ți naivă și te întrebi cum de nu ți-a venit ideea asta până acum. Îngrijorat de timpul pe care “l-ai pierdut” până acum te apuci și cauți furibund pe careva care să știe pe altcineva care să aibă o pilă care să dețină prețiosul număr de telefon al unuia d-ăsta greu prin industria muzicală. Cu greu, faci rost. Suni. Nu răspunde. Apoi răspunde, dar te amână. În cele din urmă, după niște insistențe care îi fac o freză giugiuc nesimțirii, omul acceptă să vă întâlniți. Apare, se preface că te ascultă absent în timp ce vorbește la telefon de concerte, ședințe foto, facturi și contracte. Apoi, din trei fraze te desființează: tre’ să-ți schimbi numele, look-ul, dinții, călcâiele. Tre’ să fii pe radio. Tre’ să așa și nu altfel. Ce crezi tu e o prostie. Habar n-ai. El știe. Tu nu.

Semnezi un contract din care nu înțelegi nimic. Dacă ai noroc, încep să ți se întâmple lucruri. Poate ai succes. Poate ajungi să cânți. Dar cânți ce vrea el, cum vrea el, îmbrăcat cum vrea el. La interviuri răspunzi ce vrea el. Uiți cine ești și, dacă ai noroc, nu îți mai aduci aminte niciodată. Însă dacă din sufletul tău rămâne vreo bucățică încă vie în butaforia de sclipici și carton a vieții tale va veni un moment îngrozitor: cel în care te vei trezi într-o lume în care n-ai vrut, de fapt, să fii niciodată. Nu așa. Nu tu ești cel pe care îl aplaudă lumea. Tu aveai altceva de spus, altă muzică îți cânta ție în suflet la început. Ți-e dor de tine și te întrebi unde ai greșit.

by-the-way-who-are-you1

Ironia e că tu nu ai greșit cu nimic, pentru că nu ai apucat să faci nimic. Treaba ta de artist este una singură: află cine ești, cunoaște-ți limitele, asigură-te că te cunoști atât de bine încât n-ai cum să uiți orice ți s-ar întâmpla și apoi muncește mult pentru a deveni cel mai bun “tu” care poți fi vreodată. Nu contează dacă asta durează o lună sau zece ani. Dacă ți-e dat să ajungi vreodată un mare artist, la un moment dat, pe parcurs, în calea ta se va ivi un om care se va ocupa de latura “business” a carierei tale nu pentru că l-ai sunat tu, ci pentru că omul ăla a văzut cine ești și vrea să lucreze cu tine. În poveștile frumoase (care se întâmplă rar), managerul este cel mai mare fan al artistului său. Un fan cu iz de părinte indulgent sau ferm, după cum o cere situația.

Nu ai nevoie de un manager până ce tu nu știi cine ești cu adevărat ca artist și ce vrei de la viața ta. Și pentru a ajunge să afli ai nevoie să încerci, să greșești, să suferi și să te bucuri de unul singur. Fără să-ți spună nimeni încotro să o apuci. Oamenii din industrie sunt, înainte de orice, oameni de afaceri. Dacă tu le ceri o soluție, ei ți-o vor da pe cea pe care ei o consideră cea mai bună. Însă nu asta e calea de urmat. Managerul ar trebui să fie omul care transformă visele artistului în realitate, având grijă ca în acest proces de transformare visele să-și piardă cât mai puțin din aripi.

Află cine ești și ai grijă să nu mai uiți niciodată!

sursa imagini: www.corporatewellnessmagazine.com, http://marilynposcic.com/wp-content/uploads/by-the-way-who-are-you1.jpg