Oameni rai si fapte multe – JOI

5 iunie, de Ziua Internationala a Mediului, m-am hotarat sa fac si eu ceva in sensul asta, asa ca mi-am lasat masina acasa si am folosit din nou metroul, cu mare succes si confort destul de mult. Am ajuns extrem de repede din Militari in Piata Aviatorilor, de unde urma sa se dea startul coloanei de biciclisti. Sediul PETROM (compania care a organizat intregul eveniment) este chiar langa TVR, intr-o cladire de birouri moderna, care evident ca are o cafenea la parter. Centro Cafe pe numele ei…

Intru cu o piesa foarte punk in urechi (foarte fericite ocaziile de a merge cu metroul, asa mai apuc sa ascult muzica din IPhone). Intru, cum ziceam, in cafenea cu o ora de pierdut si o dorinta nebuna de a citi presa. Un barman si o chelnerita, amandoi privindu-ma de la inaltimea faraonica a semi-divinitatii conditiei lor de angajati ai unui loc de fite. Scot o casca si intreb, zambind prietenos in speranta de mai topi ceva din masca lui Tutankamon: „Buna ziua. Fiti amabil, ziare aveti?”. Barmanul o priveste amuzat pe colega lui, de parca un martian tocmai l-ar fi rugat sa ii dea un antinevralgic. Dupa care, taios, fin, spiritual: „Ziare la chiosc.” Ma gandesc ca n-am auzit eu bine. Imi scot punk-ul si din cealalta ureche si intreb, zambind oleaca mai retinut: „Poftim?” De data asta nu mai eram martian, ci oligofren, in ochii lui de barman: „Daca vrei ziare, sunt la chiosc de cumparat.” Aha! Deci auzisem bine. Trag aer in piept. Imping la loc enervarea pe care o simteam. Calmul reuseste intotdeauna sa surprinda: „Poate nu stiti, dar exista o multime de cafenele care le ofera clientilor ziare pe care sa le citeasca atata timp cat stau la masa. Sa inteleg ca nu este si cazul dumneavoastra. Ok. Wireless aveti? Sau si pentru asta trebuie sa ma duc la chiosc?” Un „avem” scurt si rostit printre dinti destul de inclestati imi arata ca macar l-am enervat si eu pe el.

Ma asez, ma conectez, bingo. Postez plin de naduf pe twitter si ma gandesc la cateva fraze pentru postul asta (pe care evident ca intre timp le-am uitat). Dupa care ziare.com si gata! Toata presa e la mine, pe ecranul telefonului. Apare chelnerita. Acra ca un mar paduret, da din cap plictisita la „ocafeasioapaplatavarog”. Intre timp vad un prieten care imi face semne de pe trotuar. Mi-a luat cateva secunde sa-l recunosc in costum si cu cravata. Il invit sa se aseze langa mine. El lucreaza la BRD-ul din aceeasi cladire cu Petrom-ul si cu fitoasa cafenea si a iesit pe trotuar la o tigara. In mana are un pahar din plastic in care mai e o gura de cafea institutionala. Marul paduret ii spune, in timp ce imi pune comanda in fata, ca n-are voie sa consume produse din afara unitatii. In timp ce imi vine sa ma uit in jur sa vad daca nu cumva e Manea Manescu prin zona sau vreun portret cu Ceausescu pe vreun perete, amicul meu da cafeaua pe gat si o priveste ranjind. Poama pufneste dispretuitor si se retrage. Restul sederii mele la Centro Cafe a fost pasnic.

La ora 14:00 au inceput pregatirile pentru convoiul de biciclisti. Eram vreo 25-30 de oameni pe biciclete, insotiti de un politist pe motocicleta, o salvare, doua masini din care se filma, un microbuz si un ATV. In momentul in care am plecat s-a blocat pentru cateva minute circulatia pe Dorobanti. DIn cauza ca nu existau piste pentru biciclisti deloc in zona, am rulat pe prima banda, in timp ce pe cea de-a doua se inghsuiau masini. Socant a fost faptul ca in tot ce-a insemnat zona Dorobanti, Floreasca, Lacul Tei nu ne-a injurat nimeni. Ba chiar am fost aplaudati si laudati pentru initiativa. Doar la Doamna Ghica s-a cam complicat treaba. Era 16:30, ceea ce inseamna moartea traficului in intersectia respectiva. I-am admirat pe organizatori pentru ca s-au tinut de program si au reusit sa aranjeze lucrurile in asa fel, incat sa nu existe nici accidente, nici incurcaturi majore. Printre biciclisti au fost Virgil Iantu, Mircea Toma, Catalin Dezbracatu, Melania Medeleanu. Ei s-au supus cuminti tuturor probelor, iar in general atmosfera a fost relaxata si placuta. Turul a avut cam 8-9 km si s-a incheiat in Parcul Lunca Florilor, unde pe intreg parcursul zilei, alti oameni facusera diverse activitati pentru promovarea protectiei mediului. Totul s-a incheiat cu un concert Andreea Balan, la care n-am mai stat, pentru ca trebuia sa ajung repede pana in Pipera, la Prima, pentru a putea sa plec spre evenimentul Andreei Raicu, cel pentru care pregatisem filmuletul.

Goana a fost nebuna, dar am ajuns la timp. Andreea a avut o lansare de succes. Marea surpriza, care mie mi se dezvaluise in parte, pentru ca altfel n-as fi putut sa fac fimuletul, este prima linie de tricouri cu mesaj marca Andreea Raicu. Tricourile sunt foarte simpatice, iar evenimentul a fost un succes. Au fost o multime de oameni prezenti, iar filmuletul a fost difuzat exact inaintea speech-urilor. Din cate am vazut impresia produsa a fost ok, iar evenimentul a fost cu siguranta un succes. Ii doresc multa bafta Andreei. Filmul va aparea si la mine pe blog imediat dupa ce apare la ea, pentru ca asa mi se pare fair.

    1. adriana 8 iunie 2008
    2. Anemari 8 iunie 2008
    3. danfintescu 8 iunie 2008
    4. rodica 9 iunie 2008
    5. danfintescu 9 iunie 2008
    6. rodica 9 iunie 2008
    7. danfintescu 10 iunie 2008
    8. lorelei89 11 iunie 2008
    9. danfintescu 11 iunie 2008
    10. lorelei89 11 iunie 2008
    11. danfintescu 11 iunie 2008

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.