OCTAVIAN – last but sad

Sambata dimineata. Ora 6:30 de minute. Casa Megastar. Intru. Miros de cafea aburinda. Tavi, cu ochii umflati de somn ma roaga sa mai stam 5 minute sa apuce macar sa guste. Vrajit de miros accept sa fiu si eu mituit cu o ceasca. Spre marea mea surprindere, de langa el se iteste Oana. Nici ea nu dormea. Se trezise ca sa-i zica drum bun. De fapt, dupa cum recunoaste zambind vinovat, a adormit (din nou) pe canapeaua din sufragerie uitandu-se la HBO Comedy, iar Tavi o trezis. N-apucam sa schimbam 3 vorbe, ca pe scari se rasuna pasi. Daria, somnoroasa rau, se trezise si ea auzind zgomot. Clipea neintelegator din ochi: ce cautam eu acolo, de ce era Tavi imbracat… Am mai stat putin de vorba toti 4, dupa care mi-am luat olteanul in primire si am plecat.

Corabia este un oras mic si aproape pustiu. Oamenii au plecat spre alte zari mai banoase, fie ele in Romania, fie in alte tari. Orasul era literalmente ingropat in zapada. Si mai era si ceata, ceea ce inseamna filmari de exterior cu Tavi si muuuult alb. La un moment dat, pe una din cele doua strazi centrale, un baiat tuciuriu, burtos si extrem de relaxat exclama, ranjind din dinti auriti: “Moaaaamaaa! Ce ca lumea e camera aia! Ce marca e, baieti?”. Ne-am mutat la filmari de interior.

La capitolul noutati: l-am filmat in sfarsit cantand la nai (desi nu mai cantase demult, s-a descurcat destul de bine), l-am cunoscut pe un frate de-al lui, care a vorbit foarte frumos despre el. Si proful lui de canto/nai din Corabia a avut cuvinte frumoase. Tavi pare sa fi fost un elev constiincios, pe care de multe ori proful l-a tinut sa doarma la el, pentru ca se facea tarziu si nu mai avea cum ajunge acasa.

Tavi nu este din Corabia de fapt, ci dintr-un sat la vreo 6 km de oras. In viata lui s-a intamplat o tragedie. In ziua in care implinea 17 ani si se pretatea de party, tatal lui a facut infarct si a murit. Tavi, al 4-lea din cei 5 frati, era preferatul tatalui, care credea foarte mult in talentul lui. Bunica lui mi-a povestit cu lacrimi in ochi, in casa acum pustie de la tara, cum, oricat de mare era prostioara pe care ar fi facut-o Tavi, tatal il ierta imediat daca ii canta ceva. Atunci cand l-am intrebat pe Tavi despre pierderea tatalui sau, a incercat de 4 ori sa ne povesteasca, insa lacrimile i-au inecat cuvintele de fiecare data. Afectat de moartea tatalui sau si impins de situatia materiala grea a familiei, Tavi a plecat la munca in Spania. A lucrat ca muncitor, in constructii. In cele din urma s-a intors. Acum 2 din cei 5 frati lucreaza in strainatate, iar anul acesta, impinsa de nevoi, a plecat si mama lor.
Povestea m-a facut sa inteleg de ce, desi vesel si sociabil ca fire, are momente in care tace si se retrage in el insusi. Ii doresc mult succes in concurs, pentru ca este intr-adevar o mare sansa pentru el.

Oricat de pustiu si sarac v-ar parea orasul, sa nu va ingrijorati despre cazare si mancare. Va recomand Hotel Sucidava. E singurul din oras. Ceea ce de obicei desemneaza o hruba ingrozitoare, far’ de concurenta. Din secunda in care am vazut cum arata orasul, ne-am hotarat: nu stam la Su(I)cidava, decat in caz de extrema urgenta. Mai bine ne intoarcem noaptea. Dar, odata ajunsi, am ramas suprinsi. E un hotel facut chiar pe malul Dunarii, curat, cochet, cu oameni simpatici si serviabili. Vara au piscina si vaporase. Iarna au incalzire in pardoseala.