“PALIMPSÉST, palimpseste, s. n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste.” DEX 2009
Ideea proiectului ăstuia mi-a venit astă-vară la Costinești. Ascultam, într-o dimineață, “An American Prayer”, albumul de poezie recitată al lui Jim Morrison înregistrat într-un studio în care se mai aflau un inginer de sunet și o sticlă de whiskey. Mă gândeam cât de puternică e emoția pe care o poate transmite vocea umană prin cuvânt vorbit, însoțit de muzică. Am plecat apoi pe plajă, la Summer Kiss, adică la muncă.
Ascultam versurile pieselor de consum pe care le difuzam pe plajă. Mi-am dat atunci seama cât de puține cuvinte se folosesc de fapt. Cât de multe cuvinte frumoase stau pe rafturi de bibliotecă, adunând praf și uitare. Apoi am început să visez cum ar fi dacă aș scrie eu versurile unei piese. Mi-am dat seama că nu știu nimic despre treaba asta, mi-am notat în minte să mă apuc de studiat, apoi am abandonat visul undeva, după ce obținusem primul number one internațional și marii artiști mă asaltau cu comenzi.
Câteva zile mai târziu, citeam o poezie. Și mi-am adus aminte de orele de dirigenție din liceu, când, folosind bruma de meșteșug ce o dobândisem pe atunci într-ale vorbitului actoricesc, le recitam colegilor poezii proletcultiste, de Ion Pillat sau de Jacques Prevert. Și mi-am adus aminte de reacția lor: surpriză plăcută la întâlnirea cu poezia citită astfel încât cuvântul să fie pus în lumina unei rostiri îngrijite.
Din cioburile astea trei s-a născut dorința de a face orice pentru ca poezia românească frumoasă să ajungă la urechile unor oameni care nu au avut niciodată contact cu ea. Să fac, adică, un fel de “An American Prayer” cu vocea mea și poeziile frumoase ale limbii române. Următorul om care a aflat despre idee a fost Tudor Marciu (Moving Elements), un prieten drag mie, care cunoaște, înțelege și judecă muzica extrem de corect. El e unul dintre oamenii pe care bunul simț îi încurcă îngrozitor în calea pe care ar putea-o urma în industria muzicală. I-am spus în cuvinte puține despre ce e vorba. Nici mie nu-mi era încă foarte clar. A acceptat, entuziast, imediat. Abia aștepta să facă și el ceva pentru suflet(ul lui). Ceva în care să nu fie condiționat de nicio rigoare.
Apoi, într-o seară în care împreună cu Tudor făceam party la Gossip (tot în Costinești), i-am povestit despre ideea noastră unui alt om pe care îl respect mult din punct de vedere profesional, Lori Sax. Între un J. Balvin și o Lidia Buble i-am povestit și el a acceptat imediat. Așa s-a născut proiectul Palimpsest. Acum, cinci luni mai târziu, asta e prima noastră piesă. Versurile sunt ale lui Geo Bogza.
Ideea noastră e simplă. Să aducem aminte de poezia românească, să o rostim frumos, să o îmbrăcăm în muzica zilelor noastre și să facem oamenii să simtă. E un început de drum. Orice share ne ajută. Mulțumim.
