Parker… Parca-i… tot aia!

Jason Statham este un actor apetisant pentru domnite. Asta-i clar. Muschi, fata de dur, ochi care pot deveni din cand in cand de tanar cerb ranit, accent britanic, umor in limitele decentei…. e ok. Cum nu sunt domnita, nu oftez la fiecare aparitie de-a lui pe ecran. Sau, de fapt, poate oftez, dar din alte motive. Daca ai vazut Transporter, se cheama ca ai vazut cam toate filmele cu baiatul asta, facute sau nefacute. Poate Crank sa fie cat de cat altfel. Dar nu din alta clasa de film, ci doar cu un scenarist si un regizor oleaca mai zarghiti.

Parker Teaser Poster

Pe „Parker” l-am vazut la VIP. M-am lafait, carevasazica, singur pe o canapea de la Ikea. Am avut parte de lounge inainte si, daca m-as fi aflat inca in etapa „rade tot” a existentei mele, as fi putut consuma cantitati industriale de junkfood fara sa fiu taxat in plus. Per ansamblu, experienta VIP merita, pentru ca nu iesi mult mai scump decat cu bilet normal + popcorn si suc si ce iti mai iei tu de acolo, de la bar.

Filmul este tot asa. Jason e baiatu’ rau da’ bun, care se hotaraste sa indrepte o nedreptate furand de la hotii care au incercat sa-l omoare. Ii bate pe toti de le suna apa-n cap. Este fidel si rezista tentatiei lui J Lo, care, intre noi fie vorba, arata minunat pentru varsta ei. Vorbeste neconvingator cu accent de cowboy sudist, are un prieten in persoana unui Nick Nolte buhait si batran si… Si gata. End of story.

Ma numar printre cei care il considera pe acest actor nedreptatit de Hollywood. Cred ca poate mai mult, dar nu va fi niciodata distribuit intr-un altfel de rol pentru minimizarea riscurilor financiare ale productiei. Inca unul din dezavantajele celei de-a saptea arte care a devenit doar o industrie oarecare. E un film care merita vazut la categoria light. Genul „stiu pentru ce-mi cumpar bilet: bang-trosc-bum si nimic mai mult”.