Paul Roberts – “Sfarsitul hranei”

Am mai citit o carte “de sfarsit” scrisa de Mr. Roberts… Aia era cu petrol. Si, desi nici acolo previziunile sumbre dantuiau inlantuite unele de altele, astfel incat nu se intrezarea niciun strop de viitor luminos, parca asta e si mai si. Fara petrol… vedem… mergem cu bicicleta, ne incalzim cu panouri solare, reciclam absolut totul… ma rog… vedem! Da’ cu haleala treaba-i altfel.

Adica in momentul in care tu stii sigur ca in orice directie te-ai uita, la maxim 3 km de tine (in cazul in care stai in oras) este cel putin un hipermarket cu rafturi pline de mancare de toate soiurile, formele, gradele de prelucrare etc, parca nu-ti vine a crede cand cineva vine si iti spune ca in spatele rafturilor pantagruelice se afla un mecanism ale carui rotite se invart atat de repede, incat au inceput sa scoata fum. Si ca probabil intregul sistem se va prabusi in anii ce vor veni.

Totul este o inlantuire fara sfarsit de artificii care au dus la ideea ca noi, oamenii (astia din tarile civilizate sau in curs de) nu avem niciodata probleme cu mancarea. E ieftina, e multa, e din toata lumea. Deci daca vreau sa mananc rosii cu branza in miezul iernii, bucurie pe care in urma cu 20 de ani o aveam doar in cele cateva luni de vara, nu-i nicio problema. S-ar putea ca rosiile alea sa aiba in ele cam tot tabloul lui Mendeleev, dar sunt acolo, pe raft, gata sa fie cumparate.

Ei bine, mancand mai mult, din ce in ce mai mult si carnivor, ne-am obisnuit asa. Am crescut mai inalti, mai vanjosi, obezi chiar. Facem copii care se obisnuiesc de mici cu dieta asta. Acolo unde e bogatie, chiar daca oamenii din partea locului nu se inmultesc, vin imigrantii care se inmultesc rapid si ingurgiteaza si devin conusmatori de mancare ieftina si (tot mai) chimica.

Cam asta este punctul de pornire al cartii, care iti explica logic si clar… americaneste… cum ca o s-o cam sfeclim in anii ce vin. Ca trebuie, exact ca in cazul petrolului, sa gandim un sistem care sa poata substitui actualul sistem alimentar din mers. Doar asa nu ne va lovi foametea. E o carte poate putin prea fatalista, insa pe care o recomand cu mare drag, pentru ca iti deschide intr-adevar ochii asupra unor probleme despre care habar n-aveai, desi erau chiar sub nasul tau, in farfurie.

    1. Maria 7 February 2010
    2. bek00letz 7 February 2010
    3. Sirg 8 February 2010
    4. danfintescu 15 February 2010
    5. Mihai Popa 9 April 2010
    6. danfintescu 12 April 2010
    7. mocanu 24 March 2013
    8. danfintescu 26 March 2013
    9. Mihai Popa 27 March 2013

    Add Your Comment

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.