O alta carte citita in turneu (desi inceputa acasa). A citi in turneu inseamna mai multe lucruri: in primul rand citesti doar cateva paragrafe odata, dat fiind faptul ca intotdeauna vine cineva peste tine cu vreo problema, gluma, dor de conversatie, trebuie sa pleci, sa mananci, sa vorbesti la telefon, sa faci dus, sa…. orice. In al doilea rand, gradul de oboseala pe care il ai este mai mare, deci s-ar putea ca aceste carti sa nu fie intelese pe deplin. A, si mai e ceva! Cititul in masina, cu randurile care iti sar in fata ochilor in ritmul in care asfaltul romanesc chinuie suspensiile… eu reusesc sa fac asta cateva zeci de minute, dupa care ochii mi se inchid de la sine, refuzand cu obstinatie tortura la care sunt supusi.
N-am mai citit (sau nu-mi aduc aminte) o carte de un autor maghiar pana acum. Din cate am vazut, Esterhazy este unul din cei mai mari, laureat al mai multor premii. “Un strop de pornografie…” este o carte despre comunism, in esenta. Insa nu asta o face apetisanta pentru un roman, pentru ca in Ungaria Vestul era intotdeauna mai aproape. De multe ori “ororile” comuniste pe care le descrie Esterhazy erau adevarate binecuvantari pentru un cetatean al Epocii de Aur ceausiste – el vorbeste despre restaurante cu muzica americana, despre mese imbelsugate etc. etc.
Cartea nu este un roman. Este o adunatura de cioburi care provin din tot atatea oglinzi. Franturi de conversatii, de gesturi, de intamplari. Bancuri, tragedii…. (aproape) toate scrise in cateva randuri.
Ceea ce face aceasta carte sa fie citita cu placere este folosirea cuvintelor nu pentru a povesti neaparat ceva, ci pentru a-ti da o stare. De multe ori faptele pe care le relateaza autorul nu exista sau sunt total lipsite de importanta, insa gustul pe care-l lasa ele in urma este cel care conteaza. De-asta pentru mine cartea asta e ca o gura de cognac bun… pe care o savurezi dupa ce ai baut-o, impreuna cu arsura placuta pe care o simti in piept.
Cred ca’i exact genul de carte care’mi place, asa ca o sa caut s’o citesc printre “picuri” 😀
Hm… dupa cum te citesc eu pe tine… cam da… o sa-ti cam placa. Asa ca pune mana pe ea. E o carte care merge citita de minune printre “picuri”.
🙂 Voi pune mana pe ea negresit.Pacat ca la mine’n oras stam cam prost cu librariile…sper sa mai gasesc un motiv sa fac o plimbarica’n Iasi 😀
Bafta! Dupa cum nu se vede prea bine din fotografia din post, cartea este scoasa de editura Humanitas. Si cred ca se poate comanda si online.
Simteam nevoia sa te anunt ca am cumparat cartea 😀
Ma bucur. Trebuie neaparat sa-mi spui cum ti-a placut. Si te rog mult sa fii sincera. Ok?
Normal, nici nu se poate altfel 🙂 (asta nush de care zambet e)
Oricum, un inceput de an…genial daca se poate :D!
Si tie la fel! Si de ce sa nu se poata? 🙂
pentru ca sunt mereu sincera :))
chiar de vreau chiar de nu.
Ei,probabil…pentru ca in general nu vreau:D
ia uite ce-mi fu dat sa gasesc, tot pe aici, prin trecut…carte despre comunism, las’ ca pun eu mana pe cartea asta si mai stam de vorba, ca aici m-ai atins bine. Ma bucur sa mai gasesc pe cineva interesat de acest subiect.
Mi-am propus sa iau lista asta a ta de la categoria “carti” si usor-usor sa o epuizez, sper sa nu deranjeze interventiile de genul asta.
Nu nu. Chiar ma bucur sa pot vorbi cu cineva, despre carti. Nu stiu daca te-ai prins, insa posturile despre citit sunt unele din cele mai putin citite din pacate. Asa ca da-i inainte. Si Milan Kundera intra la aceeasi categorie. Bine, nu cu toate operele.
Pe langa numarul de vizitatori, eu am fost curioasa cati revin cu impresii, pareri, in urma lecturarii, dar mai mult decat atat am vrut sa vad daca e cazul, sau nu, sa prind curaj pentru a face o remarca, doua. A.. si apropo, tocmai ce mi-am luat “Un strop de pornografie maghiara”, so…talk ya’ later!
Ajung si la Kundera, ca ii iau pe rand. Multumesc pentru sugestie!
Sa stii ca din punct de vedere accesibilitate, Kundera e mai usor digerabil decat Esterhazy. Dar… bafta. Ca nu vreau sa te descurajez. 🙂
Pentru mine a fost o carte greoaie si imi cer scuze ca spun scarboasa. dar senzatia asta mi-a lasat-o. Si cand spun acest lucru, ma refer strict la limbajul pe care l-a folosit autorul, ceea ce a si facut lectura sa fie nesuferita. Am prins ideea pe care a vrut sa o trasmita, buna de altfel si ii inteleg frustrarile, inteleg dorinta lui de a rabufni, refuzul de a se conforma oricarei legitati, oricaror cerinte, obligatii, insa as fi apreciat mai mult daca ar fi facut-o intr-un mod elegant, dar asta este doar punctul meu de vedere. Poate ca nici eu nu am procedat bine sarind imediat de la “Nunta in cer”a lui Eliade la “stropul de pornografie”al lui Peter Esterhazy, salt cam mare ce-i drept.
Mda… nu prea a fost o suita normala de lectura… dar sa stii ca Esterhazy A VRUT sa scrie o carte urata. Asa cum erau si lucrurile despre care vorbeste in ea. Ideea nu e “sa-ti placa sa citesti cartea asta”, ci sa te inveti minte ce se poate intampla daca socialismul ajunge din nou la putere. Eu asta am inteles. 🙂