Phoenicia Holiday Resort – deci se poate!

In pofida a orice ar crede cineva despre prezentul articol, el NU este publicitar. Il scriu pur si simplu pentru ca asa am simtit. Pe bune! Ma puteti lua la puricat posturi: nu am vandut niciodata nimic pe acest blog si nici nu cred ca o voi  face vreodata

Am reusit, anul asta pentru prima oara, sa ma rup cateva zile de toate lucrurile pe care le am de facut si sa plec la mare impreuna cu Mara, doar noi doi. Prin amabilitatea unui coleg care detine o agentie de turism, am aflat despre Phoenicia Holiday Resort, cum ca ar fi un loc cu servicii la standarde de „afara” si o sumedenie de facilitati menite sa faca vacanta cu plod cat mai placuta. Cum nici de alte dati nu m-a sfatuit prost, m-am increzut in ce am auzit si am cumparat. Nu. Nu mi-a parut rau.

Locul a fost proiectat, din cate mi se pare mie, ca ansamblu rezidential de locuinte de vara. Cum criza a dezumflat balonul de sapun al pietei imobiliare la justa si inestetica lui valoare, antreprenorii in cauza s-au pomenit, probabil, cu coscogea blocurile nevandabile pe scafarlie. Si au gasit solutia de a le transforma in hotel. Dar, spre deosebire de altii, care au avut aceeasi idee, dar au pus-o in aplicare vopsind o firma si punand o tejghea mai inalta in hol, pe post de receptie, baietii astia chiar s-au apucat de treaba. Bine, unul din dezavantajele locului este ca ei s-au apucat de treaba, dar n-au terminat inca. Asa ca, daca nu te deranjeaza un sunet de pickhammer in timpul somnului de dupa-amiaza sau sa ti se incruciseze drumul spre plaja cu niste „dorei”, poti continua sa citesti.

Locul ofera demi-pensiune (mic-dejun si cina) in sistem bufet suedez, ceea ce nu e deloc rau. Mancare este multa, nu foarte variata, dar pastorita atent de o armata de ospatari si piccoli al caror singur defect este ca petrec atata vreme la munca, incat uita ca turistii au urechi, drept pentru care comunica diverse lucruri intre ei pe un ton mai degraba potrivit pentru momentele in care restauratnul este nepopulat. Daca, insa, li te adresezi, iti vor raspunde politicos si te vor ajuta cu multa solicitudine.

Mai sunt, apoi, fatucile in camasa alba si fusta albastra. Pe langa faptul ca am apreciat alegerea lor si pe un criteriu estetic (sunt dragute tare), ele sunt instruite sa ajute oamenii cazati in hotel. Iar daca nu detin ele in frumuselul lor capsor informatia de care ai nevoie, administratia le-a dotat cu telefoane si statii de emisie – receptie, astfel incat sa rezolve treaba.

Mai multe pisince, restaurante si baruri, plus o plaja linistita si bine-ingrijita te duc cu gandul la mult-vizitata Turcie all-inclusive. Copiii au tobogan, jocuri in apa, loc de joaca mare pe nisip, maiic si acoperit, dar aerisit si, pentru zilele cu ploaie, exista si o camera (destul mica raportat la cat de mare e locul) cu jucarii, puzzle  plus loc de vizionat desene animate.

Mara si cu mine am locuit intr-un apartament de doua camere, open-space, mobilat decent, cu o bucatarioara mica si un balcon rezonabil. As avea niste intrebari pentru arhitectul care l-a proiectat. Adica… n-am nimic impotriva sa locuiesc pentru cateva zile intr-un astfel de loc, dar n-as da banii pe un apartament astfel impartit (mai ales din punctul de vedere al spatiilor de depozitare).

La capitolul puncte de slabe ar mai fi de mentionat (dar cu zambetul pe buze, pentru ca, repet, impresia totala e una foarte buna): usile ieftine care te fac sa te simti pe scara blocului din Pantelimon, nu la 4 stele; vesela din bucatarie care, toata, are model facut cu vopsea metalica, pe care, adica, nu o poti folosi in cuptorul cu microunde din motive scanteietoare; brutarul de la restaurant care nu incepe sa aiba paine proaspat scoasa din cuptor decat la 20 de minute dupa inceputul oficial al mesei; absenta room-service-ului; un frigider mare, dar gol; cameristele care nu spala vasele decat in ziua in care eliberezi camera; internetul wireless care exista, dar se misca nu.

Per ansamblu, insa, este unul din cele mai ok hoteluri la care am avut ocazia sa stau pe litoral. Iar asta inseamna mult. Foarte mult.

    1. Florin Grozea 2 iulie 2012
    2. danfintescu 2 iulie 2012
    3. Anca Stanoi 20 iulie 2012
    4. George Ginghina 23 iulie 2012
    5. George Ginghina 23 iulie 2012
    6. Simona 1 august 2012

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.