Piesa-i bună, da’ asta nu-i destul

 

Good SongScenariul ăsta mi-e atât de cunoscut, încât mi-e aproape imposibil să scriu despre el. E ceva ce se întâmplă, din păcate, destul de des în industria muzicală. Și e păcat, mare păcat. Pentru că piesele bune reprezintă munca unor oameni. Unele din ele conțin chiar și bucăți din sufletul lor.

Se dă următoarea situație:

Artistul e nou. Piesa e gata. Toată lumea care o aude zice despre ea că va fi mare hit. Se lansează piesa pe YouTube, eventual cu vreun partener media online care generează ceva hype în jurul „evenimentului”, se viralizează timp de câteva zeci de ore și apoi totul pare să înghețe. Piesa nu devine hit, trece neobservată și este apoi uitată. De ce?

Păi în primul rând pentru că o piesă, odată terminată, nu înseamnă sfârșitul muncii pentru nimeni în afară de omul din studio. Restul echipei (manager, PR, artist, casa de discuri) abia atunci se pune în mișcare. Sau așa ar trebui. Pentru că pusul ăsta în mișcare înseamnă uneori doar un mail trimis tuturor playlist managerilor de la radiouri și televiziuni muzicale. Și după asta, ne încrucișăm frumușel brațele și așteptăm, că doar piesa e bună și ni se cuvine să fim băgați în seamă. Fals! Nimic nu ți se cuvine în industria asta.

Timpul trece și nu se întâmplă nimic. E și greu. Mailul nostru probabil s-a rătăcit între alte zeci de mailuri de același gen. Piesa e bună, dar degeaba, pentru că mailurile arată toate la fel. Și atunci omul de la casa de discuri sau managerul pune mâna pe telefon și sună pe la radiouri: „Salut, ai ascultat piesa?”. Telefoane dau toți și spun aceleași lucruri. Toate piesele sunt bune, atunci când vorbim despre ele la telefon. Că doar nu suntem cretini să zicem despre o piesă proastă că e mare hit, nu?

Ce încerc să spun este că foarte multe piese bune se pierd pentru că sunt ambalate prost. Pentru că sunt vândute prost. Este treaba echipei de management din spatele unui artist să găsească povestea care să emoționeze oamenii. Să-i facă să relaționeze cu ea. Povestea asta poate fi în versurile piesei sau în vreo trăsătură a personalității artistului. Ea poate fi un concept nou sau unul continuat pe parcursul unei perioade mai lungi de timp. Piesele sunt cei mai importanți pași pe care îi face un artist. Ele nu pot fi lăsate să se piardă în marea de muzică de care suntem înconjurați.

Nu vă scandalizați! Dacă vă veți apuca să citiți istoria oricărui mare artist, veți descoperi că niciunul din ei nu a ajuns mare doar pentru că avea piese bune. Am citit de curând că Andrew Loog Oldham, managerul trupei Rolling Stones, aflase care sunt magazinele de discuri care sunt monitorizate pentru topurile de vânzări din Marea Britanie. Iar la primele single-uri ale trupei, el s-a dus și a cumpărat un număr suficient de exemplare, astfel încât Stones să aibă un debut promițător. Nu s-a lăcomit, nu le-a luat pe toate. Înseamnă asta că Rolling Stones e o trupă nasoală, ajunsă în vârful topului „pe nașpa”? Poate că da. Cu siguranță că în momentul respectiv existau multe alte trupe mai bune în UK, ai căror manageri nu au avut ideea lui Oldham. De-asta acum Rolling Stones e un nume cunoscut din Rahova în Vietnam, în timp ce trupele celelalte au sucombat de mult.

O piesă bună nu asigură automat succesul celui care o cântă. E nevoie și de o idee bună pentru asta.

sursă imagine: elnellis.blogspot.com