Pride and Glory – sau inca un film prost cu actori buni

Nu cred sa fi ajuns eu in faza in care sa nu mai pot digera filme clar incadrate intr-un anumit gen. Departe de mine gandul asta. Raman acelasi avid consumator de filme vazute la cinema, iar daca voi indrazni vreodata sa ma schimb asa o sa-mi carpesc una peste ceafa de n-ai vazut asa ceva.

La Mandrie si Glorie am fost cu gasca: Olix, Sinziana (colega mea de la French Kiss), Raluca si Laura (Pepper Girls – Megastar 3) si inca vreo cativa prieteni de-ai lui Olix, care a decretat calm ca, din moment ce eu blogaresc atata despre filme, eu ar trebui sa fiu cel care alege. M-am uitat pe lista sa vedem ce incepea repede (ca trebuia sa ajungem dupa aia la radio, la emisiune) si, cu siguranta unui parior care ia Manchester United la victorie intr-un meci cu Rushden&Diamonds (chiar exista echipa asta, sa stiti) am zis: „Edward Norton, Collin Farrell, John Voight… Sa mergem!”

Asa am si facut. N-a fost bine. Eu sunt fan Edward Norton. Dupa Phonebooth si Farrell m-a convins. Niciunul din ei nu se face de rusine in filmul asta. Insa scenariul inca o data e scris cu picioarele. Pe graba mare. De ce sa stam si sa vedem daca o situatie este sau nu plauzibila, daca poate exista si alte rezolvari posibile, daca dialogurile mai pot capata ceva seva. Nu! „E gata. Inca nu. Stai ca ma mai gandesc un pic. Da-i bataie. Hai, tata, mai repede ca avem treaba.”

Cu toate astea Joe Carnahan a mai scris ceva filme la viata lui, printre care si Smokin’ Aces, care nu e bun, da’ macar nici prost nu e. In Pride and Glory exista momente in care ti se pare ca scenaristul trecea prin drama unui copil de clasa a zecea care era obligat sa scrie caracterizarea Sarmanului Dionis in loc sa iasa cu baietii in spatele blocului. In special momentul de la sfarsit, in care Edward Norton goleste un bar cu o legitimatie de politie si o vorba calma (oare unde se mai poate intampla asta?) doar ca sa se bata parte-n parte cu cumnatu-sau (Colin Farrell), facand barul tandari intre timp. Sau momentul sacrificiului de sine al cumnatului corupt care prefera sa moara de ranga baietzashilor decat sa fie prins de bratul lung al legii.

Deci mediocru spre prost…

Se poate si mai bine. Pe bune. Ar trebui ca baietii astia sa se uite la niste episoade cu Starsky & Hutch ca sa vada cum se face un film politist bun.

    1. mei 14 ianuarie 2009
    2. bek00letz 14 ianuarie 2009
    3. Andreea 14 ianuarie 2009
    4. danfintescu 14 ianuarie 2009
    5. lore 14 ianuarie 2009
    6. Andreea 14 ianuarie 2009
    7. bek00letz 14 ianuarie 2009
    8. mei 14 ianuarie 2009
    9. Andreea 14 ianuarie 2009
    10. crazy mei 14 ianuarie 2009
    11. bek00letz 15 ianuarie 2009
    12. yulik 15 ianuarie 2009
    13. mei 15 ianuarie 2009
    14. danfintescu 15 ianuarie 2009
    15. lore 15 ianuarie 2009
    16. danfintescu 15 ianuarie 2009
    17. lore 15 ianuarie 2009
    18. mei 15 ianuarie 2009
    19. danfintescu 15 ianuarie 2009
    20. mei 15 ianuarie 2009
    21. mei 15 ianuarie 2009
    22. danfintescu 15 ianuarie 2009
    23. mei 15 ianuarie 2009
    24. danfintescu 15 ianuarie 2009
    25. mei 16 ianuarie 2009
    26. bek00letz 16 ianuarie 2009
    27. mei 16 ianuarie 2009
    28. bek00letz 16 ianuarie 2009
    29. mei 16 ianuarie 2009
    30. bek00letz 16 ianuarie 2009
    31. Alexandra 16 ianuarie 2009
    32. mei 16 ianuarie 2009
    33. yulik 16 ianuarie 2009
    34. bek00letz 17 ianuarie 2009
    35. Alexandra 17 ianuarie 2009
    36. mei 17 ianuarie 2009
    37. Andreea 17 ianuarie 2009
    38. bek00letz 17 ianuarie 2009
    39. Andreea 18 ianuarie 2009
    40. bianka 5 februarie 2009

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.