Revolutionary Road – Nonconformistii

Scoateti-va sabiile, dezgropati securile razboiului, scurmati in pamant dupa grenade neexplodate, finca io am de gand sa zvarl cu reteveiul in filmul asta care NU MI-A PLACUT! Si nu mi-a placut de la un capat la celalalt. Bine, poate cu o singura exceptie, despre care o sa vorbesc mai tarziu, ca doar n-o sa incep sa-l fac praf cu singura chestie de bine.

Leonardo di Caprio si Kate Winslet joaca prost, fara convingere, de parca ar fi niste pusti de liceu pe care profa de muzica (fata batrana cu aspiratii frustrate de mare regizor) i-a pus sa joace intr-un film. Nu mi-a placut povestea care se situeaza cu cate o fesa (cam mare si butucanoasa) in fiecare din genurile drama de familie sau film psihologic fin. Nu mi-a placut ca uniformizarea corporatist-americana (tip Brazil sau, ca sa fac referinta la original, orwelliana) exista doar timid in tren, pe strada, in gara, dar nu se regaseste in colegii lui Leo, care sunt niste tipi misto si cu umor. E o imbinare nereusita de fantastic si realism. De parca lui Sam Mendes i-ar fi fost frica sa nu ne forteze neuronii cu o conventie prea puternica.

D-na Fintescu nu e docila deloc. Dar atunci cand, plictisit de urletele isterice si false ale celor doi drumeti revolutionari i-am propus sa plecam, a acceptat imediat. Nu contest faptul ca, poate, filmul asta, vazut in timp ce Mara e inca burta materna, sa nu ne fi gadilat taman glandele producatoare de endorfine. Poate e asa. Caz in care ne inclinam amandoi respectuos si ne cerem scuze. Da’ prea urlau oamenii aia ca apucatii, prea erau ei previzibili, prea se intampla totul isteric pe ecran si provocator de cascat in sala.

Am zis ca are si o parte buna filmul asta. Si are. Se numeste Michael Shannon si joaca un nebun simpatic si de adevar graitoriu. Bine, il ajuta si fata… Dar in rest BLEAHHHHH!