Turneul Rihannei, 777, a ajuns la cea mai grea zi. Cea care a inceput in Paris, dimineata la 06:30 cu o trezire dupa doar 4:30 de somn. A continuat cu mic dejun, deplasare catre aeroport (cu eternele autobuze, in care parem sa ne petrecem, de fapt, cea mai mare a timpului din cauza traficului si a imposibilitatii de a-i face pe toti cei 200 de oameni sa fie punctuali, mai ales la cat de putin se doarme), un check-in destul de anevoios. Am avut un zbor de doar doua ore intre Paris si Berlin. Aici, abia, a inceput greul, pentru ca in Germania nu a existat cazare, drept pentru care am ajuns pe la 6 seara in locul unde avea sa aiba loc concertul, o veche fabrica din RDG-ul comunist transformata in sala de evenimente, numita E-Werk. Acolo am mancat, am avut ocazia sa ne plimbam cateva ore prin Berlin. Apoi, concert si, dupa, inca vreo cateva ore de asteptare, ne-am intors in aeroportul din Berlin, de unde am decolat spre Londra. Asta se intampla in jurul orei 3 A.M. In Londra am ajuns pe la 4:30 A.M. (ora locala), dar, pana s-a adunat toata lumea am fost numai buni de luat traficul londonez de luni dimineata in plin plex. Astfel incat, cu asteptari pentru controlul pasapoartelor cu tot, am ajuns la hotel 5 ore mai tarziu, adica la 09:30. Dupa o ora de somn, m-am trezit pentru a va povesti si a va arata cateva poze.
De data asta, dupa cum puteti vedea din galeria alaturata, nu mai am foarte multe poze din timpul concertului. Din mai multe motive. In primul rand pentru ca din astea ati tot vazut, in al doilea rand pentru ca a fost extrem de aglomerat si n-am reusit sa am o pozitie cat de cat buna si, deloc in ultimul rand, pentru ca organizatorii ne-au pregatit o surpriza foarte placuta si ne-au facut turul culiselor. Astfel am vazut industria din spatele unei serii de mini-concerte, dandu-mi inca o data seama cat de departe suntem noi de ei din toate punctele de vedere. O echipa de aproximativ 50 de oameni lucreaza la aceasta productie muzicala. SI, repet, aici avem de-a face cu un mini-concert. Ganditi-va ce inseamna un concert pe un mare stadion…
Am avut ocazia sa vedem mixerul pentru monitoare, cu propriul sunetist, unde si ce mananca personalul si trupa care o acompaniaza pe Rihanna pe scena. Locul unde ei se pot relaxa si schimba este unul destul de mare, insa, atunci cand am intrat in locul pregatit pentru ea, mi-am dat seama de diferenta. Din punct de vedere al suprafetei locul in care ea se schimba si cel in care se relaxeaza este cam cat cel prevazut pentru toti ceilalti membri ai trupei la un loc. Aici nu au acces decat managerul, garderobiera si stilistul. Am aflat ca ea nu-si alege niciodata tinutele dinainte, preferand ca, impreuna cu stilistul ei, sa ia mai intai pulsul locatiei si al publicului si sa se hotarasca apoi. Rihanna are o masa pe care se gasesc: chips, biscuiti dulci si sarati, foarte multe fructe, vin rosu de mai multe feluri, un frigider cu tot felul de sucuri si apa plata si minerala. Foarte mult mi-a placut mirosul pe care il degaja lumanarea parfumata amplasata pe masa din camera ei.
Concertul a pastrat reteta celorlalte, cu singura adaugire ca mi s-a parut cel mai bun ca atmosfera si mi se pare ca si Rihannei i-a placut cel mai mult. Drumul de intoarcere a fost unul plin de voie-buna, la asta contribuind oboseala, ora tarzie si diversele licori consumate la concert si in centrul de presa. Asta pana in momentul in care somnul ne-a invins, zambind, pe toti. Revin, cat de curand, cu detalii despre Londra.
ce as fi vrut sa fiu in locul tau:o3 . de azi,vreau sa ma fac jurnalista.ca poate in viitor,cine stie?:> poate o sa ajung ca tine! >:D<