Rihanna 777 Tour – Stockholm (ziua 1)

Lucrurile nu au inceput tocmai bine. La Varsovia era ceata si, din cauza asta, eu m-am trezit la ora 3 dimineata degeaba, pentru ca, in loc sa decolez la 06:00 AM, m-am desprins cu greu de solul patriei la 08:30. Conexiunea… evident pierduta. Astfel incat aeroportul din Varsovia a devenit cel mai bun prieten al meu pentru 7 ore. Ma simteam un fel de Tom Hanks in “The Terminal”.

Ma rog, in cele din urma am ajuns in Stockholm cu, credeam eu, mai putin de o ora inainte de momentul in care trebuia sa inceapa concertul. Sun, cu adrenalina pompandu-mi in vene. Am sarit intr-un taxi FOARTE scump, condus de un turc calm, prea calm. Ei bine… S-a amanat concertul. Cu doua ore. Asa ca am avut timp sa… nimic de fapt. Dar macar am ajuns. La hotel, tour managerul, o americanca avand un zambet amabil, dar din otel inoxidabil, m-a condus la receptionera. A inceput sa-i explice diverse despre mine. La care receptionera mi-a zambit si mi-a spus “Buna seara” intr-o limba romana perfecta. O cheama Simona. Suntem, asadar, peste tot. De la hotel ne-au incarcat pe toti (jurnalisti, fani, bagatori de seama) in patru autocare si ne-au dus… undeva. Intre timp am aflat ca 777 nu este nume de turneu doar dupa un nume de avion. Ci este si un soi de incantatie magica: 7 orase, 7 show-uri, 7 zile.

Din cele 7, eu ma voi multumi, modest, cu 4. Toate cele din Europa. Ma rog, sa revenim! Din autocar am fost condusi catre locul concertului. Un club!!! Nu ma asteptam, sincer la asa ceva. Dar club a fost. Si ce club… unul in stare sa te faca sa te simti de parca pana acum, toate party-urile la care am fost (si au fost cateva in ceea ce ma priveste) s-au tinut in silozuri, staule si alte asemenea dependinte. Nu zic de fite. Dar, sa ma ierte Richi Dandel, ce spectacol de sunet si lumina. DJ-ul de warm-up extrem de bun. Ne-a tinut in electro, anthems si dubstep pana cand adrenalina pompa atat de tare in vene, ca putea sa cante si Hrusca si tot s-ar fi bucurat lumea. Iar lumea, cu zambetul pe buze si pusa pe distractie, nu pe etalat diverse, ca ai nostri.

Apoi a aparut ea. Moment in care toate telefoanele mobile din club s-au transformat in aparate de filmat sau de fotografiat. Show-ul a fost… electric. Orice artist din Romania iti va spune (pe drept cuvant) ca in club e cel mai greu sa canti. Rihanna a parut atat de relaxata, de parca scria o compunere pe tema libera. Imbracata simplu, in blugi scurti si camasa alba, cu un medalion Chanel la gat, fata a cantat si a dansat cu un super-chef de viata. Nimeni n-ar fi putut banui vreodata ca, de fapt, cu numai o seara in urma, cantase la Toronto, pe alt continent, pe un cu totul alt fus orar. Vazandu-i energia, mi s-a parut meschin sa ma mai vait ca, vezi Doamne, am lancezit o zi intreaga in aeroportul din Varosvia. M-am pus pe facut poze si, desi nu sunt fotograf, sper sa-mi fie iesit cateva.

Acum, cand scriu aceste randuri, ma uit la ceas si simt cum imi cresc cearcanele. Ne apropiem de ora 2 (ora locala). In mai putin de 6 ore trebuie sa fim jos in lobby. Se pleaca spre Paris. Obosit, poate… Fericit, cu siguranta. Abia astept sa vad urmatorul show si, mai ales, sa merg cu avionul oficial al turneului alaturi de mai bine de 200 de alti jurnalisti din lumea intreaga. In timp ce ne scriem articolele, unul langa altul, comparam impresii si schimbam informatii eu si corespondentul de la Rolling Stone. Si cum sa-mi fie somn?!