Nu stiu cum se face ca am citit numai carti “dark” in ultima vreme. Ma rog, nu ca m-as demoraliza usor. Noroc cu Ana Calin, care mi-a dat una mai usurica si mai de vara asa. Dar de-abia am inceput-o, asa ca mai are si asta timp sa se intunece.
Mi s-a parut cel putin ciudata ideea scriitorului spaniol de a-si asuma rolul unui norvegian. Ciudata si oarecum deviata pasiune a sangelui latin degraba clocotitor de a-si pune o masca de om rece si rezervat. Cu toate astea, norvegianul care iese din aceasta corcire literara e spumos si pasional, volubil si sentimental, asa cum numai un latin poate fi. De unde si ratarea lui in plan de om nordic. Neadaptat la Norvegia, isi paraseste tara, familia, cultura pentru a rataci fara tinta pe mare, singura si adevarata sa mare pasiune.
Ca orice barbat inzestrat cu harul cuvintelor, ca orice marinar ratacitor, dl. Nysted a avut parte de destul de multe femei in viata lui. Cu toate astea, cu o discretie de gentleman, trece sub tacere numele lor, cu doua exceptii. Singurele doua femei din viata lui, de fapt. Iubirea adolescentina care moare odata cu aparitia anilor de maturitate (Ebba) si amanta lapona pasionala si ludica pe care numai o dragoste de om matur o poate aduce (Anna-Leena).
Si apoi este Boala. In jurul careia se pretexteaza intregul roman. Conceput ca un lung monolog tinut in fata diversilor oameni care de voie sau de nevoie viziteaza camera din ce in ce mai morturara a unui bolnav de SIDA, un monolog in care replicile celorlalti sunt suprimate pentru ca ele isi pierd total importanta in fata nevoii absolute de marturisire, romanul este pe alocuri usor ca o seara de vara pe malul marii din Barcelona, iar in alte locuri greoi si negru ca o noapte polara din nordul Norvegiei.
Nu este o carte usor de citit. Cred ca autorul si-a dorit sa-l faca pe cititor sa munceasca pentru a reusi sa digere gandurile alunucoase ale unui muribund care isi stie soarta pecetluita si nu poate decat sa se uite resemnat cum corpul i se dezintegreaza. Peste tot, insa peste sfarsit mai ales, apare si o mare doza de seninatate. Frica de moarte, in niciun caz. Regrete? Poate doar intrebari la care ar fi dat alte raspunsuri in trecut…
Chiar cautam o carte buna de citit. Mersi! 🙂
sunt obijnuita sa citesc astfel de carti, iar cartea aceasta nu am ajuns sa o citesc inca. Deci, sper ca o voi citii si sper ca imi va placea ! 😀
@adriana Ma bucur. Sa-mi spui cum a fost. Dar sa ai rabdare cu ea, pana la sfarsit.
@Biluta Sper sa ajungi indeajuns de obiSnuita, incat sa-ti dai seama ca obiJnuita e o ortografiere cat se poate de gresita si ca “a citi” la viitor se conjuga cu un singur “i” si nu cu doi – “voi citiI”
era o fana infocata probabil, sau de ce nu, avea emotii :))
de multe ori, pe mess sunt obisnuita sa pun in loc de “s”, “j” , iar la “voi citi” intr-adevar am gresit 🙂
@Biluta Aici nu esti pe mess. Io asa zic.
Da, ai dreptate! imi cer scuze ptr. ortografie. 🙂
Nu tre’ sa-ti ceri scuze, ca nu m-ai calcat pe picior in troleibuz. Doar ca-s eu freak cu scrisul corect. Sper ca nu te-ai suparat pe mine.
Nu m-am suparat si in plus, gresesc si eu, ca de, nimeni nu-i perfect.
imi poti spune niste titluri de carti bune, am 15 ani