Am scris de atatea ori ca sunt fanul lui Rushdie, incat, chiar daca ar fi o minciuna, eu insumi as incepe sa o cred. Dar nu e minciuna. Este purul adevar. Momentul in care deschid o carte scrisa de el e momentul in care incepe o relatie care ar putea fi lesne categorisita drept una de amor. Ne dam sperante unul altuia, eu si cartea lui Salman, ne tachinam, ne inchipuim unul despre celalalt mai mult decat trebuie si sfarsim inevitabil aruncandu-ne ultimul cuvant cu un zambet trist.
Shalimar Clovnul este una dintre cele mai bune carti pe care Salman Rushdie le-a scris vreodata. In umila-mi parere personala, intrece preamentionatele “Versete Satanice”, parca un pic prea ermetic scrise pentru un non-musulman. Shalimar Clovnul este imbinarea tipic-orientala de dragoste, fantastic, istorie, religie. Este povestea unui american atipic care pune umarul si da un ghiont serios istoriei secolului trecut. Este povestea celui de-al doilea Razboi Mondial din perspectiva unei familii de evrei spilcuiti, este satul din Kashmir unde hindusii si musulmanii traiau linistiti impreuna de secole pana cand un razboi care nu era a lor i-a dezbinat si i-a distrus. Este povestea razbunarii unui clovn transformat intr-un terorist international. Este povestea tragica a transformarii frumusetii in uratenie respingatoare, apoi inapoi in frumusete, iar la final in moarte. Este o fiica parasita care isi gaseste un nou nume si o noua viata pentru a sfarsi inapoi in propria ei istorie. Este o ultima crima.
E o carte geniala!
Ma, am vazut-o pe maica-mea ca o citea dar nu credeam eu ca e chiar asa de buna. Uite, chiar o sa incerc si eu sa o citesc.
Da’ fii atent: Trebuie sa admit ca de ceva vreme, nu mai ascult FK din cauza concurentei, care m-a furat. Poate ca ai sa te superi ca le fac reclama la tine pe blog, dar Driftu’ de noapte de la 21 e suuper smecher, insa mai scurt si tot de luni pana joi.
Dar nu asta vroiam sa spun. Ascultam aseara, si unul dintre ei, povestea cum de 1 mai, la mare, un MC, intr-o anumita discoteca, spunea “DJ X face supa!”. Iti dai seama ca m-am prins instant ca tu ai fost. Respectivul DJ de la 21 ti-a oferit niste maruntaie pentru supa respectiva. :))
Concurenta e geloasa Dane :)) Dar in unele cazuri fac emisiuni mai bune.
o sa incerc sa fac si eu rost de una… 🙂
Un zambet trist?? Adica? 🙂
Din ce spui tu, merita :D. So… I’ll look for it :D.
@George Nu ma supar ca iti place mai mult emisiunea de la 21, stai linistit. Ma bucur chiar ca Radio 21 ne imita. Inseamna ca noi suntem cei care au initiat o tendinta in radio. Daca ei o fac mai bine sau nu, asta ramane de vazut in audiente. Doar ele spun adevarul.
@andreea Nu inteleg ce nu intelegi.
@mei Caut-o. Dar sa stii ca s-ar putea sa trebuiasca sa mai astepti putin. Da. Iar te-am facut pitica. 🙂
una e imitatia si alta e ironia. la 21 a fost vorba de al doilea caz. oricum, sa iti inregistrezi si tu o emisiune a driftului de noapte si sa asculti. ai sa vezi ce misto e.
prezinta escu (tipu’ care era la profm) si inca unul, andrei. foarte smecheri amandoi. 😀
@George =)))))))))))))))))))))) asta-i cea mai tare ineptie pe care am auzit-o anul asta. Cam cum crezi ca poate un DJ sa lucreze la doua radiouri deodata. Adica Escu e ziua cu proefemu’ si noaptea cu doo’shunu, huh? Poate mai are liber in weekenduri sa-l luam si noi la kiss.
“tipul care era la profm”
Era, nu este!
Am scris era, nu este. Tipul care era, care lucra la pro fm, dar care de vreo 6 luni s-a transferat la 21.
Am inteles de prima data, George. Scuze, a fost greseala mea. Auditie placuta in continuare. 🙂
Nu stiu cum am descoperit blogul tau acum ceva timp. Cautam niste recenzii originale dupa ce am citit niste carti pentru ca eram curioasa ce cred si altii despre ele…si asa am dat peste blogul tau. Imi place cum iti expui parerile despre cartile citite, nu folosesti clisee si nu folosesti vorbe goale sau luate din alte parti, ca altii, doar de dragul de a posta ceva pe internet. Nu citesc niciun alt blog, dar recunosc ca il verific pe al tau, din cand in cand, sa vad ce ai mai citit…si asta pentru ca ne plac aceiasi autori. Ma fascineaza Llosa… am citit aproape tot ce a scris Murakami…si din Rushdie citisem pana acum doar “Harun si marea de povesti” si “Pamantul de sub talpile ei” (si undeva pe parcurs, cartea asta ma pierduse acum cativa ani … poate pentru ca nu aveam varsta potrivita pentru ea). Am inceput azi sa citesc Shalimar si m-a cucerit complet… e absolut geniala, ai dreptate… mi se pare geniala si sunt doar la inceputul ei…