Ieri, in ciuda oboselii, drumul spre Bucuresti mi-a fost foarte placut. N-a fost lung (200 de km), vremea era buna, insa savoarea a fost data de conversatie. Usoara, fireasca, poate putin lipsita de fluenta pe alocuri… Olix dormea pe bancheta din spate. Ioana, prietena lui a fost interluctorul. Am vorbit despre multe, dar printe altele de capacitatea, sau mai bine zis non-capacitatea noastra, a rumanilor, de a o lua de la capat.
Tara noastra e plina de oameni care au un job pe care nu il suporta, o casnicie care nu mai merge, o pregatire profesionala care nu ii incalzeste cu nimic, care locuiesc intr-o zona pe care o urasc etc etc etc. Alti oameni, din alte tari, n-au nicio problema sa admita ca viata lor a ajuns intr-un impas dintr-un anumit punct de vedere si s-o ia de la capat. Noi nu. Noi ne opintim aidoma animalelor din tabloul lui Grigorescu mai departe, tragand dupa noi “o viata plina de amar”.
Stiu ce-o sa ziceti. Principalul motiv pentru care jugul trebuie purtat cu stoicism pe grumaz este saracia. Insa eu zic ca in afara de asta mai este un motiv, mai rau, mai infricosator: educatia. Toata lumea arunca bolovani plini de dispret in cunostintele varate cu genunchiul in capetele din ce in ce mai nepasatoare ale unori copii-adolescenti-tineri. Se cauta, se incearca… insa mie mi se pare ca nu se ia in seama un element extrem de important: pentru ce trebuie sa ne pregateasca viata? Pentru o cariera – apare raspunsul stereotip si aparent gaunos. Mergeti in clasele terminale ale oricarui liceu din Romania si intrebati-i pe elevi ce vor sa faca in viata. Sau ce le-ar placea sa faca. Cei mai multi va vor raspunde – nu stiu. Asta este un lucru inadmisibil. Orice copil de 3-4 ani stie exact ce vrea sa se faca in viata: doctor, pompier, politist, vatman, pilot… ceva. Dar stie. Tinde catre ceva. Are un ideal. Acest ideal se toceste si, treptat, dispare fix in anii in care ar trebui sa prinda mai abitir contur: in anii de scoala. In loc sa le dea sansa unor copii sa descopere ce le place sa faca in viata, scoala indoapa cu teorie care ii face din ce in ce mai indiferenti.
Mergeti apoi la usa prin care ies tinerii care tocmai au dat examen de admitere la o facultate. Intrebati-i de ce au ales facultatea respectiva. Raspunsuri gen: “am dat la mai multe, sa vad la care intru” sau “aici dam mai multi prieteni” sau o simpla si atotgraitoare ridicare din umeri sunt pe cat de multe, pe atat de inadmisibile. Avem o tara care si asa produce “intelectuali” de mucava pe banda rulanta. Un student care merge la o facultate intr-o doara nu va deveni niciodata un profesionist dornic de afirmare si de imbunatatire profesionala, ci, in cel mai bun caz, un vanator de salarii.
Asta este vina cea mai mare a sistemului de invatamant romanesc. Nu le da elevilor posibilitatea ca pana la momentul admiterii in facultate sa intre in contact cu cat mai multe profesii sau macar categorii profesionale. Nu le da sansa adolescentilor sa descopere ce le place, ce ii face sa vrea mai mult de la ei insisi. De-asta inflacarararea copilariei sa stinge incet, se toceste, se abrutizeaza, iar tinerii romani devin indiferenti la cariera, dispretuitori fata de vointa de face ceva, bascaliosi, caterincosi, dar in niciun caz interesati de viitorul lor. Asemenea oameni ajung maturi nesiguri pe meseria lor. Cu o spoiala de pregatire obtinuta in graba, de obicei empiric, ei nu au curajul sa abandoneze un job, pentru ca nu sunt siguri ca vreodata cineva ii va dori in alta parte. De oameni buni si bine pregatiti este nevoie insa tot timpul. Din pacate revelatia asta vine prea tarziu.
De-asta generatia noua de oameni in toata firea poarta, in tara asta, jugul caterincii tineretii lor. Noi nu o luam de la inceput pentru ca nu stim sa incepem. Nu stim sa vedem cand ceva a ajuns la sfarsit. Nu avem curajul sa spunem “punct si de la capat”. Mai bine indesam capul intre umerii personali si ne opintim mai departe. Incotro? Asa… spre nicaieri… sa treaca timpul…
Ai foarte mare dreptate………
Cum nu se poate mai adevarat..si ce e de facut? Asta am spus tot timpul, e vorba de atitudine, mentalitate. La noi e bine impamantata ideea ca daca nu ai facultate, esti un nimic. Nu mai avem tehnicieni, lacautsi, instalatori..avem doar ingineri wannabe, nepregatiti, eventual nici prea pasionati de domeniu samd.
Si ne mai miram ca tinerii sunt dezolati..cand lui ii palce de exemplu sa gateasca si aude in stanga si dreapta ca tb sa mearga la o facultate..si uite asa ajunge sa faca ceva ce nu ii place, la un nivel implicit mediocru cand poate ar fi avut sanse sa devina un bucatar foarte bun cu un salariu pe masura..
Suntem mult prea superficiali si pasivi, realizam ca avem probleme, dar nu miscam nimic in sensul asta, ne lamentam si cum bine ai spus..asteptam sa treaca timpul, care oricum trece foarte repede. Eventual ii mai invidiem putin pe cei carora le merge bine, insa nu luam nimic aminte de la ei…
Si revenind la tineri..desi fluxul de informatie la care au acces este din ce in ce mai mare si cu o larga raspandire, sunt din ce in ce mai dezolati..iar mentalitatea din familie nu ii ajuta..samd..
Buna Dan!Intradevar ai mare dreptate marea majoritate a elevilor in momentul finalizarii studiilor liceale se gandesc la o facultate care sa le aduca o sadisfactie din punct de vedere financiar mai putin conteaza daca le place sau nu sa urmeze acea facultate. Sistemul de invatamant romanesc are foarte multe lipsuri si daca nu se ia nici o initiativa pentru redresarea acestuia ma gandesc cu amaraciune la generatiile viitoare. Romanii au si acest concept de a se resemna cu traiul pe care il duc. Cred totusi ca daca am lasa grijile cotidiene si ne-am pune intrebarea ”Incotro mergem in ritmul acesta?” e posibil sa vedem viitorul altfel.Sunt ferm convinsa ca fiecare copil are un ideal insa nu toti ajung sa-l urmeze si de asta suntem unde suntem pentru ca renuntam mult prea usor. Sunt unii care pun prea mult pret pe situatia financiara si de asta le e greu sa puna ”punct si de la capat”. Te felicit pentru articol!
@Raluca Mentalitatea conform careia daca nu ai o facultate inseamna ca nu ti-ai desavarsit educatia este cam cea mai proasta pe care o poate avea un popor. De aici vin foarte multe alte probleme.
@Diana Daca ne punem intrebarea de care zici tu, eu zic ca ne luam cu mainile de cap si emigram in Congo. Sincer. Iar apropo de situatia financiara, un salariu de inceput bun nu inseamna neaparat o cariera fulminanta. Timpul este singurul care deosebeste bunii profesionsiti de vanatorii de salarii.
Ca bine le zici, Dane .
Mai am doua luni si termin liceul. Ma pregatesc de admiterea la facultate. Spre norocul meu, sunt un caz fericit . Am stiut de la bun inceput ce vreau, incotro ma indrept si ca trebuie sa depun efort ca sa ajung unde imi propun. Insa ma uit cu stupoare in jurul meu, si inca aflu ca mai am colegi care nu au habar incotro s-o apuce . Asta avand in vedere ca mai au doua luni la dispozitie sa decida pentru viitorul lor . De ce asta? Tin sa te citez :
” Asta este vina cea mai mare a sistemului de invatamant romanesc. Nu le da elevilor posibilitatea ca pana la momentul admiterii in facultate sa intre in contact cu cat mai multe profesii sau macar categorii profesionale. Nu le da sansa adolescentilor sa descopere ce le place, ce ii face sa vrea mai mult de la ei insisi. ”
Ai surprins foarte bine esentialul. Daca ar baga la cap asta si sus-pusii nostri si nu ne-ar mai trata ca pe niste cobai, schimband de la an la an ce si cum ii taie pe ei capul, poate altfel ar sta situatia.
Pana atunci insa, stai si te gandesti ca uneori viata este plina de rahat . Iar noi suntem plini de viata ! 🙂
Dane, din pacate scoala romaneasca contribuie foarte putin la adevarata educatie a maselor. Dupa cum zicea Paler, se bazeaza in cea mai mare proportie pe capacitatea de memorare a cursantilor, decat pe cea de gandire. Daca pana si la facultate ajungi sa studiezi discipline complet inutile pentru viitoarea ta meserie, dispare complet entuziasmul, ca sa nu mai vorbesc de indivizi care au ajuns la catedra si spusele lor n-au nici o conexiune cu realitatea, totul e pur teoretic. Defapt asta suntem noi romanii, invatam de toate, ca sa nu stim face nimic bine pana la urma.
Pe masura ce citeam articolul realizam, cu parere de rau, ca nu sunt singura care gandeste asa.
Stiu si eu oameni care sunt la o facultate care sunt acolo doar pentru ca in respectiva facultate au prins loc la buget, lucru care mi se pare exagerat!
Eu pot sa-ti spun ca mi-a placut enorm facultatea pe care am absolvit-o si oamenii cu care am interactionat acolo. problema este insa alta: cine te angajeaza pe ceea ce iti place tie- mai grav pe ce ai studii…eu am terminat marketing, lucrez in cu totul alt domeniu pt ca trebuie sa castig totusi ceva bani, iar cei care lucreaza in marketing au terminat inginerie…
aceasta este realitatea.
drama este ca sansele sa ajungi sa faci ce iti place si chiar pentru ceea ce te-ai pregatit atitia ani, sunt mici.
eu nu voi renunta la a cauta in continuare, dar e dureros.
Sa stii ca aveam cu totii nevoie sa citim un post de genul asta. Si ai mare dreptate! Intelectuali pe banda rulanta frate. Stii ce le trebuie multora sa se ridice din rahat? Un bobarnac in fata care sa le spuna “trezirrreeeaaa!”. De multe ori stii cum e, cand te loveste necazul si amaraciunea te gandesti ca nu ai unde sa te duci mai jos si ca singurul drum pe care il poti apuca e tot inainte.
chiar zilele trecute vorbeam cu un amic si ii spuneam ca la liceu ar trebui introdusa practica..unii elevi au deja idee de ceea ce vor sa faca in continuare si un internship in timpul liceului cred ca i-ar ajuta ..pe mine cel putin m-ar fi ajutat..mai multe informatii despre facultati si domenii , venite de la profesori, de asemenea m-ar fi ajutat (poate asa nu ajungeam studenta toooocmai la spiru:d)… dar cine sa mi le ofere? mr Google…deh,face si el ce poate..ideea e ca sistemul de invatamant are multe probleme..dar lasa mai, ca anul asta termin , apoi mai fac si masterul (la universitate serioasa de data asta:)) si dupa aia chiar zic gata!
Teama de schimbare, teama de nou si de necunoscut ne mentin in “lanturile” cu care ne legam. Pentru elevi, o solutie ar fi abordarea consilierilor scolari. Ei ar putea sa ii ajute sa isi defineasca drumul pe care vor sa mearga mai departe in viata. Recunosc ca nu stiu exact daca fiecare liceu are consilier, asa cum ar trebui. Mai stiu si cat de “ciudat” poti fi privit daca mergi sa vorbesti cu el/ea. Asta inca se intampla si adultilor care vin la terapie.
Neincrederea in fortele proprii este un alt motiv pentru care nu schimbam. Suntem de mici “indoctrinati” intr-un sistem comparativ si competitiv care nu genereaza neaparat cele mai bune atribute pentru stima de sine, evaluarea corecta a potentialului si a resurselor proprii.
Iar a inota impotriva curentului este obositor si stigmatizant. A face ceva diferit ofera celorlalti posibilitatea de a eticheta. A nu face o facultate sau a face o scoala care este impotriva standardelor familiei sau a mediului duce la dezaprobabre si asta in cel mai bun caz.
Probabil vom face schimbari la nivel de mentalitate si abordare, dar intr-un ritm mult mai incet decat s-ar putea.
Buna Dan.
Interesant post. Eu n-am sa ma apuc sa critic pe nimeni, insa as putea spune ca, exista categorii si categorii de oameni, cum ar fi, cei ce stiu ce vor de la viata, si lupta pentru a-si atinge obiectivul, idealul; altii care nu stiu ce vor dupa cum ai spus si tu….si stau si se gandesc la sfantul asteapta..ca sa zic asa :)))
sau altii, care au totusi o pregatire, cum ai spus si tu, de asemenea stiu ce vor, dar sunt si insotiti de foarte mare noroc. Si acestia, care au acest dar de la Dumnezeu, de a fi predestinati de destin, cu foarte mult noroc in calea lor, aceia sunt si vor fi fericiti. Dar de fapt rectific, nu predestinati cu noroc, ci norocul ti-l faci singur! 🙂
Dar ai dreptate, sunt multi care ar trebui sa citeasca postul asta al tau, si sa invete ceva. Insa nu prea cred ca ar asculta sau ca i-ar interesa din pacate.
Poate sa le zica omul orice sfat de bine, dar e o frectie la un picior de lemn… :))))
Oricum, din postul asta al tau reiese, diplomatie si realism? 🙂
Salut, sunt si eu student iar pot sa confirm ca in mare parte ai dreptate Dan 😉
Dan, as avea o intrebare.. Crezi ca un adolescent care termina liceul si care stie ce vrea sa urmeze mai departe o sa fie pe viitor mai fericit si mai dezvoltat intelectual decat cel care zice ‘nu stiu’? Poate ca cei care isi urmeaza visul si chemarea sunt mai constienti decat cei care traiesc in rutina, dar in final tot cei care se zbat in a-si realiza visul sunt mai defavorizati fiindca sunt inghititi de rutina majoritatii.
salut, dane…..foarte adevarat ce spui…..am terminat liceul acum un an….si de mica am zis ca vreau sa ma fac doctor sau avocat si eram foarte hotarata, insa destinul mi-a aratat si altceva si anume, am intrat la un liceu economic la care ziceam ca nu vreau niciodata sa ajung, dar iata ca ajunsesem; si dupa ce m-am interesat cam cat costa un transfer la o alta scoala, am renuntat si am continuat ce mi-a pregatit destinul….apoi am avut o surpriza placuta si anume sa descopar ca imi placa ceea ce invatam…..4 ani mai tarziu a venit momentul sa fac marea alegere. si am facut cea mai mare greseala din viata mea…..am ales o alta facultate , cu totul si cu totul despre altceva….totul se intampla si din pricina parintilor mei care nu au stiut sa ma sustina, desi stiau ceea ce imi place….iar dupa un an de facultate , am decis sa renunt , si sa fac ceea ce imi place cel mai mult…..
parerea mea e ca depinde in mare parte de educatia pe care o primim in scoala, dar si de parintii .
Da, ai dreptate Dan; da, ai dreptate Vlad; da, ai dreptate Alexa,… samd, cu ce ne ajuta sa ne lamentam ? Vrem ca ceva sa se schimbe in viata noastra ??? daca da, atunci tot de noi tine acest lucru. Ce facem ca sa schimbam starea asta de apatie a acestei natiuni care pare sa nu se mai regaseasca…care este asemenea unui inotator pierdut in valuri…nimic…asteptam sa vina cineva sa ne spuna, cineva care sa ne indice, cineva…uitind ca acel cineva trebuie sa fim “noi”. Invatamintul este plin de profesori care nu au nimic comun cu pedagogia, care sunt simple playere ce reproduc la nesfirsit o melodie fara ritm fara culoare… Elevii si studentii sunt considerati simple “copiatoare” de informatii care nu au nimic comun cu realitatea. Trebuie sa oprim acest “masacru”, hartia (diploma) obtinuta in urma unor cursuri cu asemenea “profi” nu ajuta la nimic, nici macar nu e buna de hartie igenica… vrem calitate nu cantitate. Dati-le un vot de blam celor care incearca sa mai creada ca poporul asta mai poate rabda aceasta batjocura. Cei care inca mai cred in ce e bun in aceasta tara uniti-va si hai sa ne regasim.
De oameni buni şi bine pregătiţi România îşi bate joc în general. Normal că orice tânăr care cunoaşte măcar vreo 2-3 limbi străine pleacă acolo unde eforturile, cunoştinţele sale sunt plătite şi respectate.
cred k ai dreptate… 🙁
Lucrurile nu sunt de fiecare data dupa cum am vrea sa fie-albe sau negre, hai sa impartim romanii in doua: oameni care se descurca si oameni care asteapta “un bobarnac in fata”. Nu, in primul rand nu am castigat noi nici o putere care sa ne rezerve dreptul sa aruncam cu pietre. In alta ordine de idei, in mod clar, problema porneste de sus. Profesorii ar trebui sa descopere in fiecare elev ceva-ul care-l face special. Insa nu se va intampla acest lucru atata timp cat dascalii sunt bombardati cu tot felul de legi si idei ale tuturor frustratilor care vin si pleaca de la conducerea invatamantului. Asa ajunge copilul sa termine un liceu, sa isi decida, din pacate, in necunostinta de cauza viitorul, sa termine o facultate, pe care o continua sau nu cu un master, dealtfel absolut indispensabil, dupa sistemul Bologna.
Si totusi poate ar vrea, poate ar vrea mai mult decat ne inchipuim sa poata spune punct si de la capat, dar stii ce l-ar impiedica? Banii. Banii fac diferenta intre noi si strainii care sunt dispusi sa isi schimbe viata in orice moment de revelatie.
Ceea ce vreau sa spun e ca pe langa cei carora nu le pasa de viitorul lor mai sunt si altii care se trezesc, ar vrea sa faca o schimbare dar realitatea ii ajuta sa se resemneze usor.
Salut Dan,
tot ceea ce ai spus tu este foarte adevarat din pacate pentru viitorul tarii noastre. Scoala care se practica acuma in romania este dezastruasa, si plina de materii inutile care nu cred ca cineva va retine tot ce se preda la scoala in liceu, si aici ma refer la materiile care nu au legatura cu specializarea sau cu ceea ce isi doreste fiecare elev.
Eu sunt in clasa a XII-a, la specializare pe electronica. Eu sunt un caz fericit ca inca de mic copil eram fascinat sa desfac si sa vad cum functioneaza unele aparate electronice, si inca din clasa a V-a am fost hotarat ce liceu vreau sa urmez, si mai apoi la ce facultate intentionez sa merg. Insa, am si colegi care se pricep cat de cat in electronica si nu doresc sa continue la facultate in domeniu pe motiv ca e prea grea politehnica, si prefera sa faca o alta facultate. Eu sincer aceasta mentalitate nu o inteleg absolut deloc, si chiar nu pot intelege.
Si daca m-as apuca acuma sa vorbesc despre conducerea tarii, cu schimbarile lor de la bacalaureat care mie mi se par total deplasate si nedrepte, ar trebui sa scriu foarte mult. Spun doar atat, si anume ca nu mi se pare corect ca la bacalaureat eu fiind electronica sa pot alege intre chimie, biologie sau fizica la proba a 3-a, pe cand un elev de la informatica poate alege chiar informatica, eu neputand alege o materie de profi, plus ca nu mi se pare corect ca eu sa dau la bacalaureat acelasi subiect la romana ca si cei de la filologie, avand in vedere ca cei de la filologie matematica nu dau deloc la bacalaureat.
Dane, sa ai o zi buna si ne vedem in weekend in cluj la Partyd:)
@ Tudor – sa stii ca te inteleg perfect. Desi am dat bacu’ acum 2 ani si nu mai stiu exact cate lucruri s-au schimbat si cam cum se da acum examenul…sunt de acord cu ce ai spus in legatura cu examenul de limba romana. In anul meu au fost multi elevi de la real care au luat note mici la romana pentru ca poezia de la prima parte a fost chiar foarte greu de comentat. Si la fel si subiectul 2, unde am avut de scris o scurta argumentare pornind de la un citat.
In fine…my point is, stiu despre ce vorbesti 😀
Dan, despre postul tau as putea sa scriu un comment de vreo cateva pagini bune si nu vreau sa ma apuc sa bat campii. In primul rand, despre incapacitatea noastra, a romanilor, de a o lua de la capat…parerea mea e ca aceasta abilitate se invata teoretic si se dezvolta empiric. Deci, daca nu ai avut de unde s-o inveti, nu o sa o dezvolti. In schimb, ce inveti e “sa-ti duci crucea”. Si asta faci…asta iti dezvolti zi de zi.
Mie scoala nu mi s-a parut niciodata pregatitoare pentru o viitoare profesie. Deloc… Doar pentru a deveni un om cu o cultura generala bogata (sa spunem), pentru a te invata cum sa inveti (cel putin pe mine) si cam atat. In nici intr-un caz nu m-a pregatit pentru o viitoare cariera de PR-ist/jurnalist.
Si ce lipseste probabil sistemului de invatamant (pe langa multe altele, yeah): invatarea abilitatii de adaptare la noi situatii, la un nou inceput si optimismul. Dar deh, cine s-o predea, profesorii care saracii sunt mai toti plini de amaraciune?
Nu stiu…sunt atat de multe de spus.
Ca finalitate, da, ai dreptate. Este foarte adevarat ca sistemul romanesc de invatamant, real, nu face nimic “constructiv”. Fiecare profesor isi vede de materia lui, o preda mai mult sau mai putin fericit… tzac-pac… a mai trecut o ora.
Dar dincolo de profesorii seci si preocupati de materie, nu de elevi, lipsa de orice a elevilor este data de parinti. Din diverse motive, am fost mult timp in contact cu multi parinti si copiii lor – elevi. Cu o singura exceptie, niciun parinte nu era preocupat decat de volumul de materie invatata, de note, formule, teze…BAC. Atitudinea pe care o aveau referitor la copii, era exact cea pe care o are un individ atunci cand instaleaza Windows. Niciun parinte nu era prea interesat de modul in care copilul functioneaza; conta doar sa functioneze la anumiti parametri stabiliti de userul-parinte.
Desi rolul profesorilor este foarte mare, al parintilor este, clar, mai mare. Profii nu pot suplini faptul ca in loc sa educe, sa fie prieteni cu copilul, sa si-l cunoasca, ei instaleaza un sistem de operare.
Parintii, dincolo de soft, trebuie sa creeze un mediu in care copilul sa ia decizii, sa dezvolte capaciatea de argumentare, capaciatea de selectie a mediului. Parintii insa nu fac asta aprope niciodata. E… profii…chiar daca ar fi cu totii plin de capacitatea aia de empatie cu elevul, nu ar avea fizic, timp sa dezvolte coordonatele estentiale care sa ii permita elevului sa “se miste-n viata”, sa ia decizii, sa aiba valoarea “eu-ului”.
E adevarat ca de la o varsta in sus, prietenii sunt cei care, involuntar, educa. Dar si aici e un risc… gasca in care intra copilul. Pe un fond, al lipsei de educatie emotionala, copilul nu e in stare sa ia decizii, nu sunt in stare sa aleaga gasca, iar riscul de a-l cobori, in loc sa il ridice, e foarte mare.
In concluzie, vina este atat a parintilor, cat si a profesorilor.
Din pacate, eu nu vad nicio solutie, dar nu din cauza lipsei de bani a oamenilor, ci din cauza lipsei educatiei de a aduca si de a simti copilul/elevul.
Ai atat de multa dreptate!…Eu sunt abia in clasa a IX-a si pana acum un an stiam ce vroiam sa fac mai departe.Insa cum am ajuns la liceu,toti profesorii se asteapta si ne cer sa invatam la materiile lor,deoarece nu se stie vreodata la ce ne va folosi(plus ca sunt in A si chipurile suntem cei mai destepti).Multi se bazeaza pe faptul ca nu ne-am ales facultatea si ca,cel putin pana in clasa a XI-a,trebuie sa invatam la toate si abia,poate,intr-a XII-a o sa ne lase „mai moale”la unele materii…
Si desi mai avem 2-3 profesori care ne mai intreaba ce vrem sa facem mai departe si sa ne gandim bine,ceilalti ii acapareaza cu invatatul,ca na!suntem elevi…si nu avem altceva de facut decat sa invatam!
Sa mergi la liceu e ceva mult mai greu decat pare si sa si rezisti…pff!Din ce in ce mai greu…:-s
Ai perfecta dreptate dar nu putem schimba nimic.Pot sa vorbesc din proprie experienta ca incerc sa termin o facultate,o postliceala tocmai pentru a avea mai multe sanse.Poate ca nu-ti place locul de munca dar uneori nu ai alta optiune.Cred ca tot ce poti face este sa ti-l faci cat mai placut posibil pentru a-ti face tu viata mai frumoasa.
Foarte bine spus…..Exemple se pot gasi cu sutele:eu sunt in cls a Xa si ca si alti colegi de ai mei consider ca sunt foarte multe materii puse aiurea si foarte multa teorie, iar practica deloc.Schimbarile ar trebui sa le faca Ministerul, dar se pare insa ca majoritatea clasei politice de la noi nu este interesata de facerea unor reforme care sa puna tara asta pe drumul cel bun…
Si cum ai zis tu scola la noi se face cam degeaba….
P.S. Dane te astept in Focsani cu Partydul 😉
esti cam tinar pt genul asta de posturi:-) nici eu la 37 nu gandesc asa. si la noi si afara sint tineri care vor si tineri care asteapta.plus ca si tu ai fost multa vreme baiatul lu tata .lucru care te-a ajutat sa faci ce ti-ai propus . esti istet si imi esti drag. modest ,educat si openminded(nu am avut o traducere buna) . nu cred ca telul tau a fost sa prezinti vremea si sa fii MC pt pustanii de care tocmai ai scris ca nu stiu ce vor . eventual stiu ca te vor pe tine si pe Olix(Olix in ce categorie intra?tu de ce nu iti zici Fintzy ?). Parerea mea: ai incercat sa fii mai matur decat te lasa viata in acest moment .Asta m-a deranjat. In rest…imi ramai la fel de drag cu fata ta de liceean si cartile bune citite.btw: nu te cunosc .esti doar o imagine pt mine . probabil “cealalta ” imagine .PS. fara sa fiu rautacios . s-o faci pe psihologul la miez de noapte cu 2 fete din generatia blamata de tine in ce categorie intra? calificare la locul de munca sau hai s-o mai facem si pe asta ca poate ma pricep? cum ramane cu educatia atunci ?let’s debate now 🙂
Bine punctat… Si realist. Poate prea realist!
@Alexa HB Sa stii ca si parintii au un rol extrem de important in modelarea personalitatii profesionale a odraslei lor. Parazitii… good quote.
@Vlad Da’ nici nu prea vrem sa facem nimic in general. Asa o lehamite si un siktir avem….
@RoxikStef Si iti dai seama ca exista posibilitatea ca in locul lor sa fi intrat acolo un om care chiar sa-si fi dorit sa practice respectiva meserie.
@Diana Mizeria de care vorbesti se intampla pentru ca, in timp, angajatorii si-au pierdut total increderea in sistemul de invatamant din Ro. De-asta se bazeaza pe aptitudinile individului si, mai ales, pe capacitatea lui de a prinde din zbor.
@Sinziana Doar ca multi prefera sa se aseze turceste pe marginea drumului si sa scuipe impotriva vantului. Ca mersul pe jos e tare greu.
@Andreia Nu stiu daca chiar internship in timpul liceului ar fi recomandabil. Insa cu siguranta ca o saptamana in care tu, ca elev, sa poti alege un domeniu in care sa vezi exact cum sta treaba mi s-ar parea foarte tare.
@Cosmina Detectez cuma un psiholog? Daca da, atunci da-mi te rog un mail. As avea ceva sa te rog. Thx.
@andreea Diplomatie? Mie mi s-a parut ca am fost cam direct pentru un diplomat. Realism… da… asta am incercat… 🙂
@d Cred cu tarie ca un adolescent care stie ce vrea si isi urmeaza visul are sansa sa se dezvolte mult mai mult si mai armonios decat unul care spune “nu stiu”. Iar daca visul se spulbera si rutina te inghite, eu nu numesc asa “viata”, ci un mare ghinion. Esti mai pesimist(a) decat mine… wow!
@bianca Ai mare dreptate. depinde foatre mult si de parinti. te felicit pentru ca ai avut curajul sa spui punct si de la capat.
@Dan Frumoasa chemare la arme. Eu ma declar de acord. Cum vrei sa incepem? Hai!
@Csabi Dar de cine sau ce nu isi bate Romania in general joc?
@sailor moon Orice cariera in care excelezi atrage dupa ea bani. Banii nu trebuie sa fie un target, ci trebuie sa fie un mijloc de rasplatire a calitatii in orice domeniu. daca ai drept tinta banii, nu vrei reusi sa-i ai in cele din urma niciodata cu adevarat, pentru ca la un moment dat se face diferenta dintre profesionistii pasionati si cei “de umplutura”. Noi suntem o natie “de umplutura”.
@tudor Salut si multumesc ca ai venit si de data asta la Partyd. Apropo, ai vazut ca in calendar a aparut si Bistrita? 🙂
Ai foarte mare dreptate in ceea ce spui. Eu am vorbit, oricum, la modul general. Nu am intrat in amanuntele organizatorice ale sistemului. Insa sa stii ca liceul e facut si ca sa ai timp sa te razgandesti. poate unii din colegii tai si-au dat seama ca pasiunea lor pentru electronica nu era la fel de mare ca a ta. ce zici de asta?
@Silent enigma Sunt intr-adevar multe de spus. Din ce-ai scris tu acolo mie mi se pare ca ai prins esentialul despre sistemul de invataman romanesc in forma lui actuala: nu prea merita luat in seama.
@lizard Ai foarte mare dreptate. Si ai argumentat perfect.
@Andreea Nu iti pierde curajul. Gandeste-te ca mai ai mult. Cauta insa, printre tonele de gunoi pe care esti silita sa ti le bagi in creier, si cioburi de informatie care sa te ajute sa descoperi ce ti-ar placea sa faci in viata.
@Iana Resemnata deja? Pacat… totusi… la modul ideal, daca ar fi dupa tine… ce-ai vrea sa faci?
@Cristi Din pacate nu mai ajungem la Focsani. Radioul are alte planuri pentru noi in acel weekend. 🙁 Iar daca Ministerul nu este de acord sa faca schimbari de ce n-am incepe noi? Vorba lui Jacko: “I’m starting with the man in the mirror”
@mihai Ma bucur ca mi-ai scris. Si da, nu ma cunosti. Chiar deloc. Profesional ma consider un om foarte fericit, pentru ca fac ce-mi place. Cu siguranta ca n-aveam de unde sa visez exact cu ce ma voi ocupa acum vreo 11 ani, insa daca mi-ai fi spus radio si televiziune, as fi sarit in sus si atunci, chiar daca interesul mi-era mai degraba indreptat spre “sfanta scandura”. Tu n-ai inteles un lucru: eu nu blamez indivzii care impreuna formeaza o generatie, ci intreaga conjunctura care a facut/lasat generatia asta sa devina ceea ce este. Iar daca la ceas de seara stau de vorba cu membrii “ai generatiei blamate” in urechile catorva mii de oameni, pentru mine asta este cel mai bun lucru pe care il pot face pentru ei. Nu sunt psiholog si nici nu am pretins vreodata a fi. Sunt un om care a avut marele noroc de a avea parinti care sa-i dezvolte mintea, astfel incat acum sa pot sa gandesc liber. Apropo, tatal meu a fost inginer mecanic, s-a ocupat de concasoare si apoi a vandut electrozi de sudura. Nu stiu ce vrei sa spui prin “baiatul lui tata”…
@danfintescu Am vazut ca apare si bistrita si abea astept:)… insa pana atunci ne vedem in 29 mai tot in ring:D
si legat de ceea ce zici tu cu liceul, sunt deacord ca unii pot sa se razgandeasca, nu am zis ca nu, insa am colegi care chiar sunt pasionati de electronica insa nu vor continua cu facultatea in domeniu fie ca poate nu vor intra la buget ca le-o luat altii locul care nu ai nimic de aface cu electronica fie ca nu vor sa urmeze o facultate putin mai grea fata de altele
Numa bine 🙂
Eu nu m-am referit la bani ca rasplata a muncii, ci la faptul ca lipsa banilor poate fi un impediment atunci cand vrei sa o iei de la capat,
@danfintescu. Ei bine pot fi uneori si mai pesimista decat ce ai sesizat tu. Fiind momentan scarbita de oamenii care ma acapareaza in rutina si-n ignoranta lor. Btw.. fac parte din adolescentii care spera INCA sa-ti atinga visul..
@Tudor Pai atunci inseamna ca acei colegi ai tai nu sunt indeajuns de pasionati de electronica. Sper doar ca ei sa-si gaseasca o pasiune. Ok. Ne vedem din nou la Cj. Si apoi din nou la Bistrita.
@sailor moon Atunci cand o iei de la capat si te apuci sa faci ceva ce-ti place, premisa de succes este una destul de mare, dat fiind faptul ca, facand ce-ti place, vei ajunge destul de bun la ceea ce faci. Asadar lipsa banilor este temporara, intr-un sistem normal, care stie sa-si rasplateasca valorile asa cum trebuie.
@d Eu iti doresc sa ai puterea sa nu-ti parasesti niciodata visul. Sa ramai alaturi de el pana la capat.
Asta e Dan,am impresia ca peste tot e asa.Sau cel putin in fostele tari comuniste.Se pare ca s-a instaurat o frica sau indiferenta fata de viata in general.Personal sunt inca elev si sa stii ca nici eu nu stiu ce sa fac mai departe,oare de ce ?!
Nu cred ca e frica fata de viata, cat indiferenta asa cum foarte bine ai zis. Nu stii ce sa faci pentru ca nu ti-ai pus niciodata problema ca trebuie sa afli ce-ti place sa faci in viata. Si nu spun ca asta este vina ta catusi de putin, ci spun doar ca ar fi trebuit sa existe oameni care sa se ingrijeasca de asta pentru tine.