Scoala… degeaba…

Ieri, in ciuda oboselii, drumul spre Bucuresti mi-a fost foarte placut. N-a fost lung (200 de km), vremea era buna, insa savoarea a fost data de conversatie. Usoara, fireasca, poate putin lipsita de fluenta pe alocuri… Olix dormea pe bancheta din spate. Ioana, prietena lui a fost interluctorul. Am vorbit despre multe, dar printe altele de capacitatea, sau mai bine zis non-capacitatea noastra, a rumanilor, de a o lua de la capat.

Tara noastra e plina de oameni care au un job pe care nu il suporta, o casnicie care nu mai merge, o pregatire profesionala care nu ii incalzeste cu nimic, care locuiesc intr-o zona pe care o urasc etc etc etc. Alti oameni, din alte tari, n-au nicio problema sa admita ca viata lor a ajuns intr-un impas dintr-un anumit punct de vedere si s-o ia de la capat. Noi nu. Noi ne opintim aidoma animalelor din tabloul lui Grigorescu mai departe, tragand dupa noi „o viata plina de amar”.

Stiu ce-o sa ziceti. Principalul motiv pentru care jugul trebuie purtat cu stoicism pe grumaz este saracia. Insa eu zic ca in afara de asta mai este un motiv, mai rau, mai infricosator: educatia. Toata lumea arunca bolovani plini de dispret in cunostintele varate cu genunchiul in capetele din ce in ce mai nepasatoare ale unori copii-adolescenti-tineri. Se cauta, se incearca… insa mie mi se pare ca nu se ia in seama un element extrem de important: pentru ce trebuie sa ne pregateasca viata? Pentru o cariera – apare raspunsul stereotip si aparent gaunos. Mergeti in clasele terminale ale oricarui liceu din Romania si intrebati-i pe elevi ce vor sa faca in viata. Sau ce le-ar placea sa faca. Cei mai multi va vor raspunde – nu stiu. Asta este un lucru inadmisibil. Orice copil de 3-4 ani stie exact ce vrea sa se faca in viata: doctor, pompier, politist, vatman, pilot… ceva. Dar stie. Tinde catre ceva. Are un ideal. Acest ideal se toceste si, treptat, dispare fix in anii in care ar trebui sa prinda mai abitir contur: in anii de scoala. In loc sa le dea sansa unor copii sa descopere ce le place sa faca in viata, scoala indoapa cu teorie care ii face din ce in ce mai indiferenti.

Mergeti apoi la usa prin care ies tinerii care tocmai au dat examen de admitere la o facultate. Intrebati-i de ce au ales facultatea respectiva. Raspunsuri gen: „am dat la mai multe, sa vad la care intru” sau „aici dam mai multi prieteni” sau o simpla  si atotgraitoare ridicare din umeri sunt pe cat de multe, pe atat de inadmisibile. Avem o tara care si asa produce „intelectuali” de mucava pe banda rulanta. Un student care merge la o facultate intr-o doara nu va deveni niciodata un profesionist dornic de afirmare si de imbunatatire profesionala, ci, in cel mai bun caz, un vanator de salarii.

Asta este vina cea mai mare a sistemului de invatamant romanesc. Nu le da elevilor posibilitatea ca pana la momentul admiterii in facultate sa intre in contact cu cat mai multe profesii sau macar categorii profesionale. Nu le da sansa adolescentilor sa descopere ce le place, ce ii face sa vrea mai mult de la ei insisi. De-asta inflacarararea copilariei sa stinge incet, se toceste, se abrutizeaza, iar tinerii romani devin indiferenti la cariera, dispretuitori fata de vointa de face ceva, bascaliosi, caterincosi, dar in niciun caz interesati de viitorul lor. Asemenea oameni ajung maturi nesiguri pe meseria lor. Cu o spoiala de pregatire obtinuta in graba, de obicei empiric, ei nu au curajul sa abandoneze un job, pentru ca nu sunt siguri ca vreodata cineva ii va dori in alta parte. De oameni buni si bine pregatiti este nevoie insa tot timpul. Din pacate revelatia asta vine prea tarziu.

De-asta generatia noua de oameni in toata firea poarta, in tara asta, jugul caterincii tineretii lor. Noi nu o luam de la inceput pentru ca nu stim sa incepem. Nu stim sa vedem cand ceva a ajuns la sfarsit. Nu avem curajul sa spunem „punct si de la capat”. Mai bine indesam capul intre umerii personali si ne opintim mai departe. Incotro? Asa… spre nicaieri… sa treaca timpul…

    1. M110 19 aprilie 2010
    2. Raluca 19 aprilie 2010
    3. Diana 19 aprilie 2010
    4. danfintescu 19 aprilie 2010
    5. Alexa Hb 19 aprilie 2010
    6. Vlad 19 aprilie 2010
    7. RoxykStef 19 aprilie 2010
    8. Diana 19 aprilie 2010
    9. Sinziana 19 aprilie 2010
    10. Andreia 19 aprilie 2010
    11. Cosmina 19 aprilie 2010
    12. andreea 19 aprilie 2010
    13. Szpisjak Cristian 19 aprilie 2010
    14. d 19 aprilie 2010
    15. bianca 19 aprilie 2010
    16. Dan 19 aprilie 2010
    17. Csabi 19 aprilie 2010
    18. BASARABEAN-ul 19 aprilie 2010
    19. sailor moon 20 aprilie 2010
    20. tudor 20 aprilie 2010
    21. Silent Enigma 20 aprilie 2010
    22. lizard 20 aprilie 2010
    23. Andreea. 21 aprilie 2010
    24. Iana 21 aprilie 2010
    25. Cristi 21 aprilie 2010
    26. Pingback: Decizii « Viața în culori 22 aprilie 2010
    27. mihai 23 aprilie 2010
    28. danfintescu 26 aprilie 2010
    29. Tudor 26 aprilie 2010
    30. sailor moon 26 aprilie 2010
    31. d 26 aprilie 2010
    32. danfintescu 27 aprilie 2010
    33. limo 5 iunie 2010
    34. danfintescu 16 iunie 2010

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.