Am luat un măr gri și l-am învelit bine în plastic până aproape că nu mai respira.
Apoi bucățele minuscule de pânză fara cusături, în mai multe culori,
Au ajuns grăbite, împreună c-un zâmbet timid
Pe o foaie împărțită plicticos în pătrate egale.
Și pentru că simțeam că nu-i destul, am completat firavul meu cadou
Cu un sidefiu clondir de ambrozie de șuvite
Furat din dulapul neatentelor zeițe.
Am pus și țigările cu care te-am așteptat când n-ai venit.
Și-un pachet verde de gumă de care-am uitat amândoi,
Dar nu ne-a prea interesat.
Apoi am luat o felie mare de viitor pe care-am presărat speranță.
Pe toate le-am invelit cu grijă, sa nu cumva sa se amestece.
Ce lung a fost drumul spre-un colț
De cafenea pustie. Unde te-aștept acum,
Înjunghiind un espresso nevinovat în mod repetat cu lingurița.
Tremur. Ai venit. Zâmbești. Sunt fericit.
