Sex and the City 2 – praf se facu icoana

Nu sunt in target. Nu am cum sa fiu. Recunosc insa ca, atunci cand dadeam peste un episod la televizor nu schimbam canalul. Am vazut prima parte si n-am regretat. Am ras. M-am si emotionat putin. Sarah Jessica Parker face cu siguranta parte din acei actori (gen Roger Moore sau Callista Flockhart) care au avut nemaipomenita bafta sau ingrozitoarea nefericire de a-si fi gasit rolul vietii intr-un serial. Scenariu bun, cu scriitura aleasa, cu calambururi fine. Fete frumoase.

Asta e prima parte. Despre a doua… stati asa sa schimbam foaia. In afara de faptul ca filmul e un fel de Bamboo al costumelor, pantofilor si locatiilor (stiu ca e gresit folosit termenul, dar daca scriem „niciun” hai sa adoptam si barbarismul asta)… nu se poate spune nimic despre el. Adica se poate, dar numai de rau.

Si anume: Big este fad, batranicios si aproape demn de mila. Samantha s-a transformat dintr-o vampa ravnita intr-o hoasca batrana, vulgara si ingrozitor de urata. Scenariul e dezlanat si lesios precum o ciorba de burta calaie, indoita din plin cu apa. Daca ar fi fost un episod al serialului poate ca mi-as fi manifestat intelegerea. Nu le-a iesit asta… Insa aici e vorba despre un film-icoana pentru o generatie de fete, acum ajunse tinere femei. Nu se poate sa le iei asteptarile si sa le zvarli de perete intr-un asemenea fel. Sex? Atunci cand e, e scarbos si lipsit de temei. City? Nu. Un hotel si niscaiva desert.

    1. George 13 iulie 2010
    2. Daniela 13 iulie 2010
    3. emma 21 iulie 2010
    4. danfintescu 22 iulie 2010
    5. Magda 3 septembrie 2010
    6. danfintescu 9 septembrie 2010

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.