Sex Tape

afis sex tape

Vă zic din start să nu luați de bun ce urmează să vă zic eu despre filmul ăsta pentru că l-am văzut în condiții excepționale. În sensul în care a fost primul film pe care l-am văzut cu iubita mea la cinema. Ok. Hai că aștept să vă opriți din râs. Da. Știu. Puteam fi romantici. Sau puteam măcar alege un blockbuster. Ea l-a vrut, eu l-am acceptat și, dat fiind că noi doi oricum râdem foarte mult împreună, a picat bine. Plus că a fost primul film văzut împreună, deci n-avem cum să-l uităm, oricum ar fi fost el. Acum, când îl privesc cu un ochi oleacă mijit întru critică, îi văz destule defecte.

În primul rând aș vrea să știți că nici Cameron Diaz nu mai e ce-a fost odată. Nu s-a „băbătit” ea de tot, dar nici bunăciunea din Charlie’s Angels nu mai e. Eu i-am fost fan și îi sunt încă. Nu mă ofilesc (și eu) cu una cu două. Jason Segel este băiat bun chiar și atunci când face sex sălbatic timp de trei ore. Întreg filmul e un pic clișeistic, pe alocuri se cam trage cu dinții de scenariu ca de un tricou prea mulat pe o burtă prea mare.

Singura parte care mi s-a părut într-adevăr funny a fost episodul din casa lui Rob Lowe (da, da, ăla de avea postere în Bravo-urile nemțești și care acum e operat la greu și scos din vreo uitată naftalină). Cred, la modul cel mai sincer, că scriitorii fumaseră ceva în seara în care au ajuns cu scenariul în acel punct. Mi-a plăcut că omul asculta Slayer (am fost fan în liceu). Din momentul în care intră ei doi la el în casă, logica își ia o pauză, își toarnă o bere și se pune pe râs. Ba starea asta absurdă și reușită ajunge și în secvența cu spargerea sediului platformei video pornografice pe care urma să apară Sex Tape-ul lor. Nu știu de ce nu au făcut tot filmul în cheia asta, fără să mai încerce să-i dea aroma aia de comedie romantică, care se potrivește la fel cum merge izul fin de șofran pe o shaorma elegantă, cu de toate.

Concluzie: noi ne-am distrat văzându-l. Dar nu vi-l recomand decât dacă aveți oameni haioși pe lângă voi, cu care să mai puteți face glume din când în când, că alea din film n-ajung.