Shobo sau Tziganu erau poreclele cu care il alintam/enervam pe Dan Santimbreanu. Baiat bun, cu parul lung, intotdeauna un pic mai jos de barbie, juca fotbal, fuma cu noi in spatele scolii, mergeam la bairame impreuna. Toate astea au fost demult. Odata liceul terminat, nu ne-am mai vazut. Mi se pare ca am vorbit la telefon de vreo doua ori, ca lucram cam in aceeasi bransa. El in PR, eu in televiziune…
De fiecare data vesel, asa cum il stiam. Am primit un comment de la el acum vreo cateva zile pe blog, in care ma ruga sa-l contactez la o adresa de mail si imi lasa si adresa blogului lui. Erau sarbatorile, intram pe net doar cat sa raspund la comments si atat. Mi-am impus asta. Ei bine, azi am mai gasit un comment de la el. De data asta putin mai incisiv. Simtindu-ma putin vinovat, am dat click pe blogul lui. Povestea pe care am citit-o m-a lasat masca. Cititi-o si voi aici!
I-am dat un mail imediat si azi ne-am auzit la telefon. Mai putin vesel, insa plin de energie, mi-a povestit totul. Cum a inceput, in ce stadiu e acum (bravo celor din Liceul German – uniti ca de fiecare data). Si mi-a spus un lucru care m-a impresionat foarte tare: planul lui nu e de a se salva doar pe sine, ci de a initia o intreaga campanie. Ii doresc tot binele din lume si i-am promis ca il voi ajuta cu ce pot. Nu mai e vorba neaparat de bani, pentru ca se pare ca au existat oameni saritori care l-au ajutat deja. Deocamdata el incearca sa descopere cat mai multi oameni care au trait aceeasi drama ca el. Cunosti pe cineva? Lasa-i un comment oriunde pe blogul www.dansantimbreanu.wordpress.com !!!
Am mai vorbit si in direct la un moment dat cand ti-am trimis un SMS 🙂
Sunt multi din german cu care nu mai tineam legatura si care m-au surprins placut cu mesajele lor.
Mai presus de colectarea oricaror bani (care inca nu ii am stransi dar care stiu sigur ca se vor strange) as vrea sa afle lumea de simptome.
Atunci cand mergem la doctor trebuie sa ii spunem toate temerile noastre si toate simptomele. Ee asta am facut dar nu m-au crezut.
Nu m-au crezut pt ca nu aveam varsta necesara unei tumori si eu i-am crezut pe ei, increzator in competenta lor.
Am mai descoperit cativa in situatia mea insa sunt sigur ca mai sunt sute si trebuie sa ii gasim. Ghinionul unora este ca au dat peste un profesionist in comunicare care promite sa faca mare galagie pe acest subiect.
Suntem o tara europeana si trebuie sa ne purtam cu bolnavii acestei tari asa cum se cuvine!
Dane, iti multumesc pentru ajutor!
No problem, Dane. 🙂 Spune-mi te rog daca mai pot face ceva.
dan …ai facut liceul german…Herman Oberth?? :O:O
akolo a fct si sormea 😛
I-am dat 😀 daca nu citeam aici, nu as fi avut ocazia sa fac donatia de Craciun. Dumnezeu sa ii deie sanatate!
Dap. Am terminat in 1999. Te ajuta cu ceva informatia asta?
@Anonim Imi pare bine ca i-am putut fi de folos. Dumnezeu sa-l ajute!