Si-am mers…

Sambata dupa-amiaza, ora 17:30, Bucuresti. Putin socat, m-am alaturat multimii de oameni care la ora aia nu avea nimic concret de facut. Nu prea sunt obisnuit. In plus, e lucru stiut. Cum am putin timp liber, il petrec alaturi de doamna mea. Insa de data asta, pentru a fi alaturi de ea, trebuia sa stau in redactia de stiri a Antenei 1, alaturi de restul colegilor ei nervosi ca trebuie sa munceasca in weekend. Deci nu.

Intre timp mergeam incet, cu 40 la ora, in dupa-amiaza de primavara tarzie, catre casa. Primavara tarzie sau vara prea devreme venita. Am ascultat cateva piese chiar misto la radio. Am sunat-o din reflex. E incredibil cat ma poate bucura vocea ei atunci cand e vesela. Si asta se intampla inca dupa atatia ani… M-am oprit in ultimul moment inainte de a face o tzuka-hara (oare cum se scrie cuvantul asta de fapt?) in trafic ca sa mai scurtez traseul. De ce? Am timp. N-am nimic de facut. Am parcat in spatele blocului, langa un morman de gunoaie care cu o zi inainte fusesera un interior de apartament. Ne merge bine ca natie. Ne cumparam case noi pe dinauntru, iar pe cele vechi le aruncam in strada. Am parcat, ziceam…

N-am vrut sa ma duc acasa. As fi fost singur. Asteptam un telefon de la un bun si vechi prieten. De fapt de la doi. Asa ca am mers. Am luat-o pe jos catre centru, in ideea ca la un moment dat va suna telefonul a bere. Dar n-a sunat. Si-am mers… M-am uitat la oameni, la masini, am intors capul dupa fete. Am vazut chestii pe langa care treceam in fiecare zi fara sa stiu ca exista. Am avut timp sa ma gandesc, sa citesc afise, sa ma uit in vitrine. Am mai dat cateva telefoane. intr-o doara, ca sa intreb lumea „ce mai faci?”. Nici asta nu mai facusem demult.

In fata Palatului Regal, pe gard, expozitie de fotografie Mediafax. Foarte frumoasa. Am stat si m-am uitat indelung la fiecare poza, in timp ce oameni treceau pe langa mine. Cand am ajuns la Universitate, m-au sunat prietenii, cu care am colindat pe la cateva terase si am baut (cam multe beri). Cand am ajuns acasa era noapte tarziu, iar ea dormea. Am adormit si eu, tinand-o ca de obicei in brate.

    1. lorelei89 1 iunie 2008
    2. Silent enigma 1 iunie 2008
    3. lorelei89 1 iunie 2008
    4. danfintescu 2 iunie 2008
    5. the chief 2 iunie 2008
    6. danfintescu 4 iunie 2008

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.