As vrea sa incep prin a-mi exprima o convingere. Creierul nu poate face parte din corpul nostru. Clasificarea e gresita. Biologia se lafaie-n eroare. Creierul, in cetatea lui de os, e perfid. Inseala si minte corpul in fel si chip. Ii e dusman de moarte, literal vorbind.
Pai ia hai sa le luam asa, brownian, la revizuit: cine ii spune corpului ca s-a saturat abia la 15-20 de minute dupa ce el a ingerat deja cantitatea de mancare de care avea nevoie? Unde se instaleaza prima data (si in cele mai multe cazuri doar acolo ramane) dependenta de orice viciu, de la jocuri de noroc la heroina? Cine ii spune corpului ca nu mai poate sa alerge un pas, sa inoate inca un bazin, sa mai faca inca o tractiune, desi el, daca ai vointa, iti dovedeste ca mai este in stare sa faca inca 10? Cine minte frumos, cum ca mai intra un paharel, desi ficatul e turat la maxim de ceva timp deja? Cine nu lasa impotentul sa isi traiasca viata flasca si ii da ghes sa mai incerce inca o data ca poate-poate? Cine spune prostatei sau sfincterului ca plesnesc in 3 secunde exact cand esti cu cheia in broasca apartamentului?
Pai si cu monstrul asta ne mandrim noi ca ar fi cel mai evoluat? Ok. Realizeaza performante pe care niciun alt creier de pe Terra nu le poate atinge. Dar, cu toate astea, ne ia corpul la misto oridecateori are ocazia. Cu toate ca animalul din noi… corpul… ne e sluga credincioasa. E adevarat ca nu-l bagam in seama decat cand se mai defecteaza cate o piesa pe ici pe colo, din pacate. Cand totul mege bine, nu ne prea intereseaza de soarta lui. Ba din contra, facem unele chestii prin care ii grabim degradarea.
Nu ma numar printre oamenii care duc o viata sanatoasa. Prin natura meseriei mele nu am cum sa am un program linistit si regulat de somn, nu am cum sa ocolesc excesele, nu am cum sa mananc doar ce imi face bine. Insa pe cat pot, incerc sa nu uit ca am un corp. Unul singur. Altul nu mai primesc. Si asa cum il ingrijesc acum, asa ma voi bucura de el pana la final.
Si daca tot am ajuns la finalul corpului, la ala din coparseu ma refer… as vrea sa va mai aduc aminte un singur lucru. Suntem o tara cu batrani urati. De ce batranii lor sunt mai frumosi decat ai nostri? Nu va apucati sa dati cu saracia si nevoile si neamul in mine… ca nu-i asa. Tuturor le-a fost greu la un moment dat. Sa ai grija de corpul tau nu implica neaparat multi bani. Ci doar un pic de atentie. As vrea ca fiica mea, Mara, atunci cand va fi de varsta mea, sa fie mandra ca are un tata care a imbatranit frumos, la fel cum eu sunt mandru de parintii mei, care, la varsta lor, sunt frumosi si cocheti, ingrijindu-se cat pot.
