Sony cumpără distribuitori independenți în Europa

The Orchard, distribuitorul oficial al lui Sony, și-a mărit operațiunea din Europa prin achiziționarea totală a doi rivali: nemții de la finetunes și norvegienii de la Phonofile.

Mișcarea de anul ăsta înseamnă că Sony a cumpărat 4 distribuitori europeni în mai puțin de un an: compania a pescuit atât Essential Music & Marketing (U.K.), cât și Century Media (Germania) în 2016 pentru un preț cumulat situat puțin sub valoarea de 21 de milioane de dolari.

Casele de discuri distribuite de fintunes și Phonofile vor primi acces la serviciile The Orchard din peste 25 de teritorii din toată lumea. Aceste servicii includ vânzări fizice și distribuție, marketing digital global, promovare în diverse playlisturi, marketing interactiv, publicitate digitală, licențe de synch, servicii video, colectarea drepturilor și a drepturilor conexe, procesarea drepturilor artiștilor etc.

Brad Navin, CEO The Orchard, a declarat: „Suntem onorați să le urăm bun venit celor de la fintunes și Phonofile în familia The Orchard. Venirea lor amplifică reprezentarea noastră la nivel local în două din piețele europene digitale cheie.

Ambele echipe sunt extrem de pricepute și pline de pasiune. Ele se descurcă de minune ca reprezentanți ai unora din cele mai presitigioase și importante case de discuri independente din Germania și din țările scandinave. Prin această colaborare suntem convinși că avem ocazia de a furniza servicii mai bune și un reach global clienților noștri globali.”

Göttlich zice așa: „Azi o zi mare pentru familia fintunes. Suntem convinși că labelurile pe care le reprezentăm se vor afla în cea mai bună poziție pentru a împărți un viitor prosper și sigur alături de The Orchard, un brand care este dedicat servirii independenților la nivel global.”

Manlio Celotti, Managing Director la The Orchard Europa: „Adăugarea acestor două companii la The Orchard mărește renumele serviciilor pe care le oferim pe continent și dincolo de el. Spiritul și structura independente ale lui The Orchard face ca această achiziție să fie câștigătoare pentru toți cei implicați. Abia așteptăm să oferim oportunități de dezvoltare pentru o bază de clienți din ce în ce mai mare atât acasă, cât și în alte țări.”

Mișcarea asta a fost aspru criticată de organizația independentă de drepturi Merlin, al cărei CEO, Charles Caldas, a reacționat dur la aflarea veștilor: „Nu e deloc o veste bună pentru casele de discuri și artiștii indie afectați de afacerea asta. Merlin și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea despre faptul că majorii, prin falsurile lor branduri indie, nu fac altceva decât să pună gheara pe drepturile independenților pentru a-și umfla propriile cote de piață. Ei se folosesc de valoarea artiștilor independenți pentru a își consolida o poziție disproporționată pe piață în negocierile pe care le poartă cu serviciile digitale.

Valoarea curge într-o singură direcție. Iar labelurile și artiștii independenți nu sunt cei care creează cu adevărat acea valoare.”

The Orchard a fost cumpărat de Sony în 2015, într-o afacere de 200 de milioane de dolari cu acționarul Orchard Asset Holdings. Primul lucru pe care l-a făcut casa de discuri majoră a fost să fuzioneze The Orchard cu propria sa companie IODA în mai 2012, când amândoi nu erau decât agregatori digitali.

 

The Orchard, care a fost înființată acum 18 ani, a cumpărat mai multe case de discuri independente de-alungul istoriei sale. Între ele avem: TVT Records, Frenchkiss Records, Discos Joey, JDub și Xanadu.

Phonofile și finetunes au fuzionat la începutul anului trecut, fiind conduși de holdingul Sendr SE.

SendrSE este firma fondatorilor finetunes Henning Thieß și Oke Göttlich plus a unora din acționarii Phonofile cum ar fi FONO (asociația caselor de discuri independente din Norvegia) și NOPA (asociația compozitorilor și textierilor norvegieni).

Din toată povestea asta complicată sunt două chestii de observat. În primul rând că majorii, atunci când simt ghimpele independenților scrijelindu-le prea aprig coasta, cască botul și-i înghit. Ceea ce începe să duhnească a campanie de obținere (ca să nu zic menținere) a monopolului. Treaba asta n-are cum să fie bună decât dacă independenților haliți li se lasă îndeajuns de multă libertate. Eu unul am niște îndoieli destul de mari că așa va fi.

În al doilea rând, aș vrea să notați faptul că Norvegia are o asociație a caselor de discuri independente și o alta, a compozitorilor și textierilor, în timp ce românii noștri nici măcar nu se urnesc să ia parte la întâlnirile organismelor care le colectează și gestionează drepturile. Ceea ce mă face să-mi caut căciula în miez de iunie ca să mă încalț cu ea. Pentru că România.

sursa: Music Business Worldwide