Soré – povestea dorului cu sufletul pe tava

sore

Pe Sore o stiu de cativa ani buni. Prima data ne-am intalnit cand eu ieseam din adolescenta, iar ea isi facea intrarea in muzica alaturi de o trupa de copii numita Dolly. Intru magulirea mea, ea mi-a spus ca ma tine minte de pe atunci. Eu, cu diplomatia mea de rinocer, i-am recunoscut franc ca nu mi-o aduc deloc aminte. Asta se intampla cand am lucrat impreuna la cateva evenimente, ea ca organizator, eu ca MC. Ati ghicit. Pe vremea aia nu era deloc cunoscuta. Isi incerca norocul din nou in muzica dupa o pauza respectabila, alaturi de trupa Crazy Win. Dar norocul nu prea ii suradea. Am cunoscut atunci un om cu un bun-simt imens, un om cerebral, cu un ras molipsitor. A trecut ceva timp pana la urmatoarea noastra intalnire, care a avut loc cand „Different” era deja hit. Desi asaltata de fani care voiau sa faca poze cu ea, desi cunoscuta de la Pro TV, Sore a ramas acelasi om pe care il stiam. S-a purtat firesc. Aproape nefiresc de firesc.

Ideea asta, a interviurilor, imi inota demult prin creier. Iar cand am ascultat piesa „Dor sa-ti fie dor” am stiut ca Sore trebuie sa fie prima mea invitata. De ce? Pai sper sa va lamuriti din randurile urmatoare. Ne-am intalnit intr-un local din Bucuresti. Ma privea cu ochi mari si curiosi. A urmat o conversatie linistita, pe care v-o transcriu mai jos:

D: Cum a inceput povestea de dragoste dintre tine si muzica?

S: Pai… am fost la o emisiune pe cand aveam 10 ani, de acolo am intrat intr-o trupa de fetite care se numea Dolly, unde cantam melodii pentru copii. Insa inca de pe atunci mi-am dat seama ca nu asta este exact ce vreau eu sa fac. Eram constienta ca acestia sunt doar niste pasi. Apoi a venit liceul, cand am luat o pauza. Mi se parea ca deja e prea aglomerata industria asta muzicala si ca nu mi-as fi gasit locul acolo. Era o perioada in care inca ma cautam. Am preferat sa astept pana descopar exact ce vreau sa cant. Oportunitatea a aparut in momentul in care m-au cautat cei de la Play & Win si asa am intrat in trupa Crazy Win. Atunci am zis de ce nu? Din colaborarea cu ei mi-am dat seama ca eu, de fapt, pot sa si compun. Aveam un laptop acasa pe care aveam instalat un program de muzica si am inceput sa lucrez tot felul de idei. Apoi, cand l-am cunoscut pe Smiley, exact asta am facut. Am mers la studio si am lucrat. Fiecare piesa pe care am lansat-o eu are versurile si linia melodica facute de mine. Dar recunosc ca de la bun inceput am cautat piesa care sa intre pe radio. Pentru ca, daca eu am hotarat ca asta mi-e meseria, ca din cantat trebuie sa ma intretin, am avut nevoie sa am piese care sa fie difuzate. Sa apar in tabloide sau sa cant dezbracata nu-mi doream, asa ca radioul ramanea singura cale.

trupa dolly

D: Tu nici nu ai prea aparut in tabloide. Ai avut noroc sau ai avut tu grija de asta?

S: Am avut foarte multa grija. Eu sunt foarte retrasa de felul meu. Nu-mi plac locurile foarte aglomerate, nu-mi place sa socializez… Asa e firea mea. Din cauza asta si din cauza ca sunt foarte selectiva in alegerea celor pe care ii vreau aproape, lumea ma considera aroganta. Insa eu cred ca acesta este dreptul fiecarui om: de a-si alege persoanele apropiate. Nu cred in prefacatoria asta care exista in general in show-biz: toata lumea e prietena cu toata lumea. Eu nu cred in treaba asta. Prefer sa nu vin la evenimente unde este foarte mare aglomeratie. Ma simt incomod intr-o adunatura atat de mare de oameni. Acolo trebuie sa le zambesti tuturor, chiar daca nu simti sa faci asta. Ei bine, eu prefer sa nu merg. Simt ca ma incarc negativ cand sunt cu foarte multa lume in acelasi loc, pentru ca lumea, fara exceptie, judeca. Sunt oameni in show-biz care te studiaza din cap pana in picioare, iar tu trebuie sa le zambesti de parca n-ai vazut asta. Si mie nu-mi place!

D: Cum l-ai cunoscut pe Smiley?

S: Nu mai stiu exact cum s-a intamplat. Imi amintesc ca mie imi era rusine sa ii dau mesaje in care sa-l intreb daca pot veni pe la studio. Din cand in cand o facem, totusi, pentru ca voiam sa lucrez, sa cant, sa compun. Intr-o seara baietii de la studio m-au sunat: aveau o idee de piesa. Eu am venit imediat cu versurile si o idee de linie, care avea si o parte de rap. Cred ca ala a fost momentul in care el si-a dat seama ca merita sa lucram impreuna. Desi din piesa aceea nu s-a ales nimic pana la urma si desi pana acum in niciuna din piesele mele nu am avut eu o parte de rap, acela a fost momentul hotarator. Acela a fost momentul in care el mi-a zis, desi nu ma cunostea, eu pentru el eram o fata oarecare, ca ar vrea sa fie managerul meu. Deci nu a ales sa-mi faca o piesa si sa-i dau niste bani si gata. A ales sa pornim la drum impreuna.

 

D: Ce parere a avut Smiley despre noul tau single?

S: El mi-a zis asa. Tu crezi in piesa asta. Cu ultima piesa, „Bad Boys Back”, n-ai avut succes. Atunci mi-ai spus ca nu te regasesti 100% nici in clip, nici in piesa. De data asta facem cum zici tu. Eu iti dau mana libera, am incredere in tine ca o sa iasa bine. Iar in momentul in care am lansat piesa, mi-a dat mesaj si mi-a spus: „Asta este un crez artistic si nu-mi pare rau ca am avut incredere in tine, inca din prima zi cand ne-am cunoscut.” Adica… Ce poti sa vrei mai mult?! Pe bune!

D: Povesteste-mi despre cum a luat nastere „Dor sa-ti fie dor”!

S: Am lucrat cu Andrei Mihai, zis si Erdy, care este doar de vreun an jumate in gasca Hahaha. Cu el nu mai lucrasem. Aveam o singura noapte libera in care sa lucram. In rest repetitii, eram si la „Dansez pentru tine”, aveam filmari. El m-a intrebat: „Bine. Si ce vrei sa facem?”. I-am raspuns: „Uite, eu am linia vocala si versurile la mine in cap. Acuma, impreuna, trebuie sa scoatem muzica de la mine din cap si s-o transformam intr-o piesa.” Erdy nu s-a speriat. I-am cerut un „beat” care sa aduca a bataie de inima. In cateva minute l-a facut. Apoi, pe acel „beat” am inceput sa-i cant piesa asa cum o aveam eu in cap. Ascultandu-ma el a gasit patru acorduri de pian. In mare asta a fost. Piesa transmite foarte mult cu putine mijloace.  Cert este ca totul a durat fix trei ore.

D: Ti s-a mai intamplat vreodata sa pornesti de la o idee pe care o aveai tu in cap si ai piesa gata in cateva ore?

S: La fel s-a intamplat cu „Beautiful Life”. M-am intalnit cu Mihai (Ristea), i-am cantat ce aveam eu in cap, el a inceput cu chitara si in 5 ore aveam piesa gata. Cand a fost gata, ne-am dat seama ca aveam o piesa care noua ne placea, dar cu care riscam putin, pentru ca nu era chiar in trend-ul muzical al momentului. La fel si cu piesa asta. Toti cei care au ascultat-o mi-au spus ca ei simt cat de mult transmite ea, dar ca nu stiu cum va fi perceputa de public.

D: Dar feelingul tau fata de piesa asta care e?

S: Eram convinsa ca publicul va intelege ce incerc eu sa comunic. E normal sa se intample asta in momentul in care tu iti pui sufletul pe tava. E o piesa sincera. Se vede ca nu e gandita in sensul de… „Oare ce ar trebui sa spun ca sa fie bine?” Am spus exact ce am simtit. Primele impresii sunt bune: la nicio zi dupa lansare are pe net peste 120.000 de views. Ceea ce pentru mine e un lucru maret. Si comentariile sunt pozitive: oameni care imi spun ca se regasesc in versurile ei, oameni care isi dedica piesa unii altora. Cred ca asta e cel mai important lucru din lume pentru mine: sa-mi spuna oamenii ca muzica mea i-a facut sa-si aduca aminte de o relatie de care le e dor. Chiar si baietii de la studio, atunci cand au ascultat-o, au inceput sa le dea mesaje iubitelor lor, sa le spuna ca le e dor de ele. Asta inseamna ca e o piesa care vorbeste sufletului oamenilor. Prefer sa vad intamplandu-se asta decat sa am o piesa super-difuzata care nu transmite nimic. Daca va ajunge pe radio, va fi cu atat mai bine. Imi doresc asta, la fel ca oricare alt artist.

D: Ce inseamna piesa asta pentru tine?

S: Eu m-am hotarat ca de acum incolo sa cant doar lucrurile care ma reprezinta 100%. Si mi-am zis mie ca, daca urmand aceasta cale, in 5 ani nu ajung un artist consacrat, atunci nu muzica este calea mea. Nu vreau sa am piese comerciale doar ca sa am concerte. Evident ca tintesc sa devin un artist international. Toti ne dorim asta. Insa mai important pentru mine este sa imi demonstrez mie si lumii ca poti reusi fara sa faci compromisuri. Ca poti reusi facand muzica in care crezi. Asta am facut pana acum. Fiecare piesa ma reprezinta pe mine, asa cum eram in momentul in care am lansat-o. Poate ca pana acum ma uitam un pic in jur. Ma zbateam sa ajung pe radio. Acum, insa, vreau sa fac ce simt.

D: Cat de important este pentru un artist sa citeasca?

S: Foarte important. Trebuie sa ai cultura ca sa scrii. Trebuie sa ai experienta si dorinta de cunoastere ca sa evoluezi. Ca sa te poti implica in actul creatiei trebuie sa intelegi, sa citesti ce au scris altii, sa inveti din succesele sau din greselile lor. Eu mi-am cumparat si am citit carti scrise de artistii mari ai lumii. Carti in care ei explica exact cum au creat un hit. Ce au eliminat, ce au pastrat. Asa am invatat cum sa exprim cat mai bine lucrurile pe care le simt si pe care vreau sa le comunic lumii.

D: Ce a schimbat succesul la tine?

S: Sunt mai trista. Inainte eram mai copila. Nu vedeam partile intunecate, nu-mi dadeam seama ce rol important si murdar joaca interesul in lumea asta. Acum, insa, am devenit foarte precauta. Mi-am pierdut mult din increderea in oameni si, din pacate, asta ma face mai trista. Am norocul insa de a avea aceiasi prieteni dintotdeauna aproape de mine. Ei ma ajuta foarte mult.

D: Ai pierdut prieteni in momentul in care ai inceput sa ai succes?

S: Prieteni? In niciun caz. Cunostinte, da. Prietenii ii am mereu aproape.

Ne-am despartit zambind. Eu fericit ca am inceput, in sfarsit, sa fac interviurile pe care mi le doream atat de mult si ca am avut parte de un interlocutor sincer si coerent. Sore nu stiu exact de ce zambea. Sper ca ati invatat cate ceva din spusele ei. Sau ca macar ati cunoscut-o mai bine. Eu, personal, ii doresc tot succesul din lume.