Success vs. Suck cess

De obicei la drum lung, de obicei cand Olix si cine se mai nimereste prin masina au epuizat subiectele de conversatie menite sa ma tina alert si incep sa picoteasca, ala e momentul in care dau muzica o idee mai tare, imi focalizez ochii pe un punct din zarea neagra (ca parca numai noaptea mai apuc sa conduc in ultima vreme) si incep sa invart in minte posturi din astea prafuit-filosofice si cam pesimiste pentru genul meu. Nu stiu de unde vin si incotro o iau, dar atunci cand se coace asa cate unul, il trec de la neuroni, prin buricele deshtelor, aici.

Ideea acestui post mi-a fost data de un comment de pe blogul meu. Teaserul la clipul necenzurat al lui Puya a nascut o disputa in jurul valorii lui ca artist si asupra ponderii pe care aceasta valoare ar trebui sau nu sa o aiba in cantitatea de succes atribuita unui om/artist/concept.

Spre succes tindem cu totii, asta-i clar. Dar ce inseamna el, oare de fapt? Succesul poate fi o parere a multimii care sa fie majoritar pozitiva. Admirativa chiar. Atunci cand opinia publica (in totalitate sau majoritate) hotaraste ca un om/artist/concept e „bun dom’le”, atunci asta se cheama ca ai succes. Caz in care, succesul zilelor noastre ar fi dat de cifre de audienta, cifre de vanzari, notorietate. Din perspectiva asta, oameni de succes sunt: Monica si Irinel Columbeanu, Adi Minune, Puya, Dan Diaconescu, Sexy Braileanca, Connect-R. Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin enumeratia asta. Am insiruit doar cateva din numele care, in acest moment, ar corespunde definitiei succesului pe care tocmai am dat-o mai sus. Cei enumerati, in marea lor majoritate, sunt, la randul lor convinsi de faptul ca au succes. Asadar asta este cazul in care toata lumea e fericita.

Sau aproape toata… pentru ca vor veni unii, iar astia nu-s multi deloc, care vor zice NU! Succesul nu inseamna decorul feeric de mucava pe care il fabrica timp de cateva zile/saptamani/ani televiziunile si tabloidele. Nu asta inseamna succes. Doar calitatea poate insemna succes in adevaratul sens al cuvantului. Oameni care exceleaza intr-un anumit domeniu, chiar daca de cele mai multe ori acest domeniu este departe de privirile maselor. Asta inseamna succes. Sa reusesti sa fii cel mai bun la lucrul pe care il ai de facut. Succes ar putea insemna, asadar, sa fii cel mai bun sudor, cel mai bun instructor de ski, cel mai bun chitarist, cel mai bun DJ. Evident ca aceste clasamente sunt greu de intocmit la scara globala. Succesul se masoara aici in comunitati mai mici, de obicei in cele in care se lucreaza. Doar ca, in acest caz, bivalenta din paragraful anterior nu va functiona in permanenta. S-ar putea ca, din punctul lui de vedere, cel mai bun sudor sa-si doreasca sa fie balerin. Ceea ce inseamna ca valoarea succesului sau ca sudor s-ar putea sa cantareasca in ochii sai mai putin decat frustrarea ca nu a ajuns niciodata balerin. Am cautat profesii non-artistice pentru exemplificare ca sa maresc putin aria de acoperire a subiectului. Insa geme lumea asta de cantareti care nu s-ar asculta niciodata, pentru ca le place alta muzica, de DJ de radio care ar vomita pe muzica pe care o difuzeaza, de oameni de televiziune care s-ar lua la misto daca si-ar vedea emisiunile de acasa. Dar ei au succes, pentru ca vand, pentru ca fac bani, pentru ca lumea ii cunoaste.

Ok. Stiu ca nu mai aveti rabdare, dar am ajuns si la voi. La grupul celor care zic: „Nu, frate! Exista un singur factor dupa care se poate masura succesul: timpul!” Boooon. Aici pare ca soarele lipsei de echivoc strapunge in sfarsit ceata incertitudinii in care orbecairam pana acum. Asadar asta e succesul: Shakespeare, Beatles, Casablanca! Chestii care rezista in timp. Din acest grup as fi facut si eu parte pana de curand. Insa de ceva vreme incoace imi dau seama ca, incet-incet valorile se cam schimba. Inca imperceptibila,  tendinta exista. Degringolada in care sistemul de invatamant se prabuseste la nivel global, lipsa de interes pentru informatia pe care o primesti in scoala, lipsa de interes a profesorilor toate astea sunt factori ce duc la aparitia unor generatii care nici macar nu pot dispretui niste valori pe care nu le cunosc. Incet-incet vor aparea formatori de opinie care nu au citit nicio carte la viata lor, care nu au ascultat altceva decat muzica prezentului, care nu sunt la curent cu nimic altceva in afara de ACUM. Ne uitam incet-incet istoria, deci si dovezile cele mai clare de succes. Din generatia noua din ce in ce mai putini au ascultat o piesa de Beatles, stiu despre „a fi sau a nu fi”, au idee despre „here’s lookin’ at you, kid”. Daca ne uitam istoria, succesul bazat pe durabilitate dispare mai abitir decat pisica de fum din Alice in tara minunilor.

Si atunci te intreb pe tine, ce-i succesul? A, si daca tot ai ajuns pana aici, te felicit ca ai avut rabdare sa citesti tot articolul. Nu m-astept sa fie multi cei care ajung cu ochii pana aici.

Tags:
    1. Mihai Sturzu 29 martie 2010
    2. Alexandra 29 martie 2010
    3. Edvigia 29 martie 2010
    4. Clady 29 martie 2010
    5. Loana 29 martie 2010
    6. bek00letz 29 martie 2010
    7. sailor moon 29 martie 2010
    8. cosmin 29 martie 2010
    9. Alexa Hb 29 martie 2010
    10. aruall 29 martie 2010
    11. Myriam 29 martie 2010
    12. carmens 29 martie 2010
    13. veriku' 30 martie 2010
    14. Silent Enigma 30 martie 2010
    15. danfintescu 30 martie 2010
    16. sailor moon 30 martie 2010
    17. RCN 31 martie 2010
    18. cristina karma 1 aprilie 2010
    19. danfintescu 3 aprilie 2010
    20. cristina karma 4 aprilie 2010
    21. mei 5 aprilie 2010
    22. danfintescu 7 aprilie 2010
    23. andreea 10 aprilie 2010
    24. zest 12 aprilie 2010
    25. danfintescu 12 aprilie 2010

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.