Pe Psihotrop îl cunosc personal de aproape un an. La el am ajuns datorită unui alt puști, deștept și simpatic, Valentin Pop, pe care mi l-a prezentat Cristina Bazavan. Am ascultat “Unicitate” și mi-a zburat mințile. Am căutat apoi pe net despre el. Am înțeles două lucruri: că am găsit un artist cu stea și un om cu valori apropiate de ale mele.
Să lămurim termenii mai întâi. Atunci când îi povesteam despre Psihotrop lui lui Alexandru Vicol, colegul meu de la Cursul de Marketing Online, și îi spuneam că sunt deja fanul lui și că îmi doream să-i fiu și manager, el a zâmbit. Două zile mai târziu m-a sunat să-mi spună că, de colaborarea dintre Psihotrop și mine va exista vreodată, eu nu îi voi fi manager, ci fanager, pentru că-i sunt și fan.
I-am scris lui Psiho, mi-a răspuns, am sunat. Am vorbit cu Costin. Pe Psihotrop îl cheamă Mihai. Carevasăzică se ocupa deja cineva de el. Mi s-a cam strâns inima, dar m-am întâlnit cu amândoi la Constanța, într-o dimineață geroasă și însorită de ianuarie. Am stat de vorbă câteva ore. Le-am povestit despre mine, despre ce sunt, ce știu, ce vreau. Le-am zis că sunt fanul lui Psihotrop și că sunt gata să ajut cu orice va fi nevoie.
N-au zis nici da, nici nu. Au fost politicoși, rezervați, ușor circumpspecți. Mi-a plăcut asta. Cel mai mult mi-a plăcut că Psiho, într-un moment în care discuția nu-l interesa, a început ușurel să facă rime în șoaptă. Am înțeles atunci că am întâlnit un om cel puțin la fel de pasionat de muzica pe care o face, pe cât sunt eu de industria muzicală. Tot atunci am înțeles că inima mi se strânsese degeaba. Costin era art director, un om de creație. Și asta își dorea să rămână. Nu era un rival, era un coechipier.
De atunci ne întâlnim, vorbim. Acum ne și cunoaștem. De fiecare dată când mă întâlnesc cu Psihotrop și Costin, ideile apar cu o viteză înspăimântătoare. Ei le creionează, treaba mea e să le dau formă.
Ce încerc să vă spun este că sunt un om norocos. Am bucuria de a fi managerul artistului al cărui fan sunt și fericirea ca acel artist să aibă atâtea vise și idei, încât mă întreb de multe ori dacă ne ajunge o viață să le dăm aripi.
Colaborarea asta începe oficial într-un moment în care și eu pregătesc o nebunie. Una mare. Dar despre asta vă povestesc un pic mai încolo. Deocamdată vă pot spune că Psihotrop este singurul artist de care mă voi ocupa în calitate de manager de acum încolo. Pardon! În calitate de Fanager. Dar, într-o lume ideală, oare n-ar trebui să existe doar fanageri?
