Supradoza de senzational

journalism-rip

Se prabuseste presa. E un adevar. N-are rost sa ne ascundem dupa degetele, oricat de carnoase si de pline de ghiuluri ar fi ele. Pana si cele mai luminate si mai pline de scoala minti din lume se uita in juru-le derutate si nu inteleg care-i calea pe care trebuie sa o apuce pentru a supravietui mortii cuvantului tiparit pe hartie, invaziei de lideri de opinie care reusesc sa grupeze in jurul lor multimi virtuale de cititori fara sa fie sprijiniti de nimeni si nimic in afara abilitatii lor de a se face „auziti” pe net. Este un fel de Vest Salbatic al noii prese, in care totul este permis pentru ca nimeni nu stie inca sigur ce-i gresit si ce nu. Doar ca aurul a fost gasit, extras si cheltuit demult, iar mastodontii de presa se bat acum pe ramasite gen centi cheltuiti pe click-uri care sa te aboneze la informatii la care altii au acces gratuit.

Informatia isi pierde valoarea. Daca pana de curand eram dispusi sa ne facem programul in functie de ora la care incepeau stirile sau eram gata sa platim pentru a putea citi ziarele, acum orice stire ne sta la dispozitie pe calculator, laptop, telefon fix in momentul in care subiectul ei incepe sa existe. Evident ca asta a inasprit competitia, ceea ce, dupa legile normalitatii ar trebui sa insemne o crestere a calitatii si eliminarea jucatorilor prosti de pe piata. Iar in categoria „jucator prost” ii includ si pe cei care nu reusesc sa se adapteze la prezent.

senzational

Noi, romanii, ne comportam si in acest caz fix ca si in altele. Ne uitam peste gard la vecinii cu mai multa experienta si aplicam fix tacticile care ne vin mai usor de pus in practica, cele cu efect imediat. Ne gandim, carevasazica, la maine fara sa ne pese nici cat negru sub unghie de poimaine si cu atat mai putin de saptamana viitoare. Prima (si singura) arma pe care cei mai multi presari o folosesc este foamea ancestrala a omului de rand pentru senzational. Orice iese din granitele plicticoase ale firescului vinde. De-asta televiziunile de stiri sunt in stare sa faca „BREAKING NEWS” pentru o gaina care a tusit de doua ori intr-o ograda din Ciugud. De-asta ecranele televizoarelor ne sunt asaltate de crawl-uri peste crawl-uri, burtiere, split screen-uri si tot felul de alte metode prin care ei incearca sa ne umple gusa de cat mai multe informatii posibil, astfel incat sa nu simtim nevoia de a schimba postul.

bad journalism

In presa scrisa lucrurile stau putin altfel. Pe vremea cand un om trebuia sa dea banii pe un ziar, el era de acord (prin actul cumpararii) sa achizitioneze un numar de pagini care sa cuprinda un anumit volum de informatii din care nu toate il interesau. Online-ul ne-a facut sa mergem direct la articolul care ne intereseaza, alegand sursa care ne place mai mult. Putem citi meteo din Libertate, rubrica de sport din Adevarul, comentariul politic din Evenimentul Zilei fara sa fim nevoiti sa cumparam toate aceste ziare. In plus, lipsa limitei numarului de pagini al unei publicatii face posibila comunicarea unui numar mai mare de informatii, pentru captarea interesului unui numar cat mai mare de oameni. Adica mai mult de munca. Adica e nevoie de mai multi oameni. Paradoxal insa, veniturile companiilor care detin organe de presa se tot diminueaza. Ceea ce inseamna un singur lucru: oameni care inainte n-ar fi putut nici macar sa viseze ca vor putea lucra in presa isi gasesc acum repejor un loc de munca in care proceseaza informatii. Cand gazetaria este facuta de oameni fara o pregatire temeinica si fara un pic de talent in acest sens, e clar ca scade calitatea. Ca de altfel in orice business se bazeaza pe volum. Iar presa prost facuta nu se vinde. Nici macar gratis. Apare deci necesitatea de a atrage publicul spre consumul de marfa proasta. Adica marketing si promovare.

Iaca paradox: ca sa ramana in viata, un ziar trebuie sa se extinda, dar aceasta extindere trebuie facuta cu resurse mai putine. Deci presa mai prost facuta, deci interes mai putin din partea publicului. Ei bine, cum il faci, cu toate asta, pe Maria Sa cititorul, sa dea click pe stirea ta si nu pe a altuia. In spiritul palatelor cu zeci de camere acoperisuri sclipicioase puse unele peste altele, ziarele romanesti au ales sa-si imbrace orice gunoi de stire in poleiala senzationalului. Sintagme de genul „n-ai sa crezi”, „soc”, „groaza”, „stire-bomba”, „declaratie incredibila” au devenit la fel de comune ca si virgulele. Titlurile nu mai au punct, ci e musai sa se incheie cu cel putin un semn de exclamare.

Booon! E clar ca aceasta strategie are succes, cel putin deocamdata. Ai determinat omul sa dea click si a ajuns pe pagina pe care este scris articolul. Aici, insa, te asteapta trei fraze schioape care folosesc aceleasi 20 de cuvinte pe care le gasesti peste tot, 3-4 poze si 47365 de reclame. Iar subiectul… Ei bine… Care subiect? Stirea bomba, imensa veste, lucrul pe care, daca il citesti, ti se va schimba viata se dovedeste a fi doar o fasaiala ingrozitoare care are singurul merit ca nu a mai aparut nicaieri altundeva. Un creier neted va parcurge randurile, va ridica din umeri, va inchide pagina si va trece la urmatorul link. Un om al carui discernamant inca nu s-a tocit de tot se va revolta. Se va simti pacalit, inselat, tras pe sfoara. Iar aceasta revolta are o consecinta imediata, catastrofala si inevitabila: un click si gata! „Unlike” sau „unfollow”. Si toata munca de a aduna stiri, de a le ambala si de a le  livra cat mai rapid se duce pe apa sambetei. Dispare din fluxul de informatie la care acel om are acces ca si cum nu ar fi existat niciodata. Si odata ce te-ai procopsit cu eticheta de „gazeta proasta” e foarte greu sa o mai dai la o parte.

Nu ridicati din umeri! Nu zambiti nepasatori la pierderea oamenilor inteligenti din public! Gresiti amarnic! Pentru ca oamenii inteligenti ii controleaza pe cei mai putin inteligenti decat ei de cand e lumea asta si pamantul. Iar acum e si mai usor decat inainte. Exista facebook, twitter, bloguri pe care ei isi pot urla revolta. Daca voi nu va educati publicul, o vor face ei. E de-ajuns ca tipul cel mai cool din gasca sa zica: „eu nu mai citesc porcaria aia in viata mea!” pentru ca vreo alti 2-3 cititori de-ai vostri sa dispara. Ei, la randul lor, isi vor face un titlu de glorie din a mentiona gestul lor prietenilor. Si tot asa, mai departe. Degeaba comentati un articol pe pagina pe care a fost publicat si il faceti de cacao. NU asa veti schimba ceva! Eliminati din viata voastra virtuala sursele de informatii de proasta calitate. Like-urile de pe facebook, followers pe twitter… asta reprezinta rata succeslui azi. Lipsiti-i pe gazetarii prosti de ele si, la un moment dat, poate ca vor disparea din peisaj.

Dupa cum vedeti, in articolul asta nu am atins deloc problema eticii profesionale a jurnalistului, pentru ca presa din Romania are prea putini ziaristi si prea multi absolventi semi-analfabeti ai unei obscure facultati de jurnalism. Argumentele pe care le aduc in favoarea scarbei pe care o simt incomodandu-mi din ce in ce mai tare marul lui Adam sunt logice si economice. In momentul in care un ziar isi pierde cei mai inteligenti cititori el este deja cu un picior in groapa.

Eu, ca orice baietel din Romania, sunt interesat de sport in general si de fotbal mai ales. De-asta am acceptat sa imi apara in newsfeed GSP si ProSport. Dar cand am vazut ca pana si ei isi fonfaie senzationalul pe stiri care nu ma intereseaza deloc, am preferat sa ma lipsesc. Va invit sa faceti la fel. Frumusetea noii prese asta este: nu te obliga nimeni sa asculti, sa citesti sau sa vezi ce nu vrei! Daca vreti informatii adevarate, nu ii mai ajutati pe gazetarii de perete citind gunoaiele pe care ei le publica. Filtrati, comparati si cumparati doar produse de calitate!

Voi incheia cu un citat din Divertisul anilor ’90:

cetateni ganditi

„Cetateni, ganditi!”