The Edge of Tomorrow

edge_of_tomorrow_ver11

Și uite cum, din motive de program de plajă cu 8 ore de muzică vioaie bubindu-mi în urechi 7 zile din 7, am ajuns din nou să las să se adune un vraf de timp între momentul în care văd un film și cel în care mă apuc să scriu despre el. Să tot fie vreo luni bune de când ar fi trebuit să fi postat articolul despre filmul ăsta, care, între noi fie vorba, nu-i rău deloc. Ba chiar îndrăznesc să-mi dau profana-mi părere public în vileag și să afirm că 8.1 pe IMDB e o notă luată pe meritatelea.

Sigur că nu se inventează apa caldă în filmul ăsta. Nu cred că vom avea foarte curând la Hollywood un scenarist tare-n imaginație care să scrie, un regizor îndeajuns de liber de stereotipuri care să transpună și un producător cu cojones îndeajuns de mari care să finanțeze un proiect cum nu s-a mai făcut. Tocmai de-asta, băieții deștepți din California lor de-acolo au luat un scenariu vechi de comedie din ’93 cu Bill Murray, „Ziua Cârtiței”, i-au dat un mare șut în viitor, apoi l-au presărat cu extratereștrii și distrugere în masă după gust, au adăugat topping de frumoasă amazoană (Emily Blunt) și… dă-i să zacă la explozii,  trancane, răzbel, morți repetate și mereu aceeași trezire.

Cu toate că am strâmbat un pic din nas la ideea scenariului înainte să văd filmul, după ce am ieșit din sală nu mă mai păștea niciun pericol să fac vreun rid. Este un film de acțiune foarte tare, în care Tom Cruise joacă excelent și care te ține în priză de la început până la sfârșit. De văzut, ba chiar de pus la colecție!