The Hobbit – The Desolation of Smaug

the-hobbit-the-desolation-of-smaug-movie-poster-4

Pe cat de mica si neinsemnata faptura se afla a fi hobbitul pe lumea fanteziei cretze a lui Tolkien, pe atat de lunga si subtire devine pelteaua ce-l are in centru pe stramosul lui Frodo, plimbaretul Bilbo. Acuma, sa nu va suparati pe mine! Dar va supun atentiei urmatorul rationament ce tine de marketing. Avem o serie de filme care dureaza deja de ani buni. Exista, in viata asta, reala, milioane de oameni care au fost la cinema si au vazut fiecare din filmele facute pe baza trilogiei de patru carti fantasy (ca pana si cei patru evanghelisti au fost trei, Luca si Matei). Cand tot ce ti-a mai ramas de ecranizat e un singur volum, nu-i normal, pe partea economica, sa lungesti zeama cat poti?! Ba este! Totusi, publicul are si el demnitatea lui. Daca i-ai oferi trei filme de o ora si un pic pe o singura carte, s-ar apuca de zvarlit bolovani in imaculata si nevinovata panza alba (in lipsa de alta tinta mai plina de culpa), nu de alta, dar de ce sa nu stai trei ore tintuit pe scaun cu o punga gigantica de popcorn in brate si sa termini povestea! De ce sa mai astepti?! Si uite-asa s-au gandit onorati producatorii sa faca trei filme de cateva ore fiecare, ca sa incaseze de cateva ori mai multi bani decat ar fi fost frumu din partea lor.

Problema e ca actiunea e doar atata cata e. Tolkien si-a scris cartile acum cateva zeci de ani, ele au fost citite si rascitite, iar fanii lui nu vor fi niciodata de acord sa se intalneasca in cinema cu ramificatii ale actiunii inexistente pe hartie. Asa ca ne-am ales cu un Hobbit cu cadre luuungi, in care nu se intampla nimic. Avem monologuri de tragedie antica, prim-planuri de feeling in care orb sa fii si tot te prinzi ce-i trece personagiului prin cap. Adica in general un film care este mult prea lung.

In rest, nu prea am nimic de comentat. Reteta e cunoscuta, efectele frumoase, actorii prea machiati ca sa poata fi comentata prestatia lor. Evident ca voi inghiti galusca si voi merge si la ultima parte a maretei serii a Inelului, ca n-am de ales. Da’ daca vreodata ma arunca soarta fata in fata cu oamenii de-l produsera o sa le bat obrazul oleaca, desi stiu ca pe ei asta nu-i va afecta deloc, pentru ca in timp ce eu le bat obrazul ei isi vor bate calmi buzunarul plin de verzisori.

Din cate imi aduc eu aminte, musiu Tolkien mai are o carte care se cheama „The Silmarillon”. Simt in cafea cum ca ne asteapta inca o serie de vreo 3 filme bazate pe  cateva sute de pagini.