The Hunting Party

Cum si azi am avut o zi pe jumatate libera, am facut in asa fel, incat sa am o noua dupa-amiaza in care sa ma delectez cu un film in timp ce restul clasei muncitoare isi vedea de treaba. Sala din nou aproape goala, continand insa 4-5 bucati copii de 12-13 ani, teribilisiti si  extrem de enervanti. Am apreciat insa (si e prima data cand locul asta ma impresioneaza placut) faptul ca oamenii de la Movieplex le-au atras atentia de mai multe ori si ca au intrat cam din 5 in 5 minute in sala, pentru a se asigura ca liota s-a linistit.

hunting-party.jpg

Am ales din nou filmul pentru ca era primul care incepea. Vazusem un trailer, din care intelesesem despre ce e vorba. The Hunting Party e destul de clasic: eternul ziarist american super-talentat care o ia razna din prea multa presiune. Pierde tot, insa isi regaseste vechiul prieten si operator exact in momentul in care este pe cale sa faca reportajul vietii lui. Filmul e plin de actiune si are multe parti bune. Nici una foarte buna insa. E un film mediocru, care la un moment dat incearca sa devina un soi de Fahrenheit 9/11 al Serbiei. Nu prea iese, asta in primul rand pentru ca nu poti face vreodata o declaratie politica avandu-l pe Richard Gere in cadru. Cu toate astea sunt destule momente ok in film. Replici haioase, replici memorabile… Iar Gere face, ca de obicei, un personaj pitoresc cu care te imprietenesti imediat.

Una peste alta, un film usurel, fara prea multe pretentii, dar si fara prea multe bile negre. Ok de vazut. Felicitari lui Terrence Howard (Awake), care face si aici un rol bun. Cu toate astea, de fiecare data cand ma uit la el, mi se pare ca este un fel de Cuba Gooding Jr. mai sensibil…

STAI, NU PLECA! ÎNCĂ...

Dacă-ți plăcu scriitura și vrei să mai afli ce-mi bubuie debla,
apasă butonu' de colea, te rog!