Transformers 4

afis transformers 4

Nici nu mai rulează pe ecrane filmul ăsta. Cum ar veni, n-am nici măcar o vagă urmă de motiv să scriu despre el pentru că, în afară de faptul că sunt sigur că s-a zis demult tot ce se putea zice, oricum nu mai interesează pe nimeni. Deși pe voi ele nu vă privesc în ochi, există, totuși, două motive pentru care o fac. Primul este înțelegerea pe care o am cu mine însumi de a folosi blogul de față pentru a-mi fi permanent exercițiu de scris. Nu știu la ce mă va ajuta exact și de voi avea nevoie vreodată să am „pana” antrenată, dar eu nu renunț. Scriu de dragul scrisului, fără să-mi pese prea mult de numărul de cititori. E joggingul minții mele fără de care o simt cum amorțește și se chircește.

Al doilea este un soi de boală pentru respectarea listelor. Mi-am recunoscut mie meteahna asta acum câțiva ani și uite cum acum am adunat îndeajuns de mult curaj încât să o fac și într-un mod cât de căt public. Am o listă de articole pe care mi-am propus să le scriu aici. Pentru că nu reușesc niciodată să mențin ritmul pe care mi l-aș dori la scris, lista asta devine câteodată foarte lungă, iar eu nu am niciodată puterea să sar peste vreo poziție de dragul menținerii în actualitate.

Uite, de exemplu: Tranformers 4 este un film pe care l-am văzut împreună cu Tudor și OLiX, colegii mei de naufragiu estival la Costinești SummerKiss, pe undeva pe la jumătatea lui iulie. Am mai văzut între timp vreo câteva. Credeți că pot să sar la astea mai de-acuși, astea de ar putea genera vreun interes pentru careva? Nu, domnule. Măcar atâta rigurozitate inginerească să fi moștenit de la ai mei: mă țin cu dinții de plan!

Evident că personajul lui Shia nu prea mai era credibil, așa că, în loc să riște găsind un puști care să nu fie la fel de plin de farmec și talent precum predecesorul, și-au transformat eroul principal într-un „single-dad” simpatic, cu alură de redneck corcit cu savant nebun și ratat, savant interpretat foarte bine (chestie deloc surprinzătoare, de altfel) de către Marky Mark. De remarcat este și substituirea personajelor lui John Turturro (din primul) cu Stanley Tucci din cel de față. Mi-am dat seama că oamenii ăștia doi, deși nu prea au multe în comun, emană același aer. Bine, recunosc, eu nu m-am prins de înlocuire până nu m-am uitat pe imdb.com la cast. Aprope de care, să știți că și fata e bunicică.

În rest, filmul e mai slab la capitolul umor, dar mult mai tare la coerența scenariului și mai ales la acțiune. De fapt, ca să fiu sincer, mie Transformers 4 mi s-a părut a fi un film cu o singură secvență, mare și bună, de maximă acțiune. Și mi-a plăcut. V-aș ruga, totuși, să întelegeți că aceste rânduri au fost scrise de cineva care a văzut toată seria cu bucuria unui băiețel care intră într-un magazin de jucării de unde își poate alege ce vrea. Adica subiectivitate canci.