Trash Society

Ca sa bei un pahar de apa in 1983:

Deschideai dulapul, scoteai un pahar, il umpleai cu apa de la robinet, il beai, clateai paharul, il puneai la loc in dulap.

Ca sa bei un pahar de apa in 2011:

Mergi la magazin, de unde iti cumperi un bax de apa plata ambalat intr-o folie de care sunt lipite doua bucatele de scotch intre care se afla o bucata din plastic mai rezistent. Unele folii sunt branduite, adica pe ele exista cerneala de mai multe culori. La casa primesti, in schimbul banilor, bonul fiscal (hartie si cerneala). Ajungi acasa, tai plasticul baxului si il arunci. Scoti o sticla din plastic de doi litri, care are eticheta imprimata din plastic (plus cerneala), desurubezi capacul din plastic, torni intr-un pahar si bei.

Toate ambalajele sau bucatile de hartie de mai sus exista doar atata vreme cat continutul lor sau marfa a carei valoare o certifica exista. Cu alte cuvinte, in momentul in care apa a fost bauta, stila, dopul, eticheta, inelul din plastic, plasticul baxului, bonul fiscal, toate devin gunoi. Doar de la o sticla de apa. Ganditi-va la alimente, la produsele cosmetice, la haine. Toate in cutiile lor, infoliate, vidate, insurubate. Totul in numele igienei. Totul pentru ca produsul pe care il mancam, bem, cu care ne pomadam fata sa fie stocat in conditii cat mai apropiate de sterilitatea absoluta.

Unde dispare insa igiena, cand dispare? Incotro o apuca zilioanele de tone de gunoi pe care noi, parazitii spelbi ai acestei planete, le producem in fiecare zi a existentei noastre indestulate? Exista, intr-adevar, cateva tari pe lumea asta, care au reusit sa puna la punct un sistem de reciclare a deseurilor care sa limiteze la maxim risipa de ambalaje. Dar acestea sunt doar cateva din cele mai civilizate tari de pe lume. Adica foarte putine. In timp ce, in avantul lor capitalist, tocmai aceste tari se grabesc sa invadeze restul mai inapoiat al Terrei cu produsele lor supra-ambalate. Iar ele, saracele tari sarace, ingurgiteaza orice primesc, aruncand, aidoma cersetorului satul, ambalajul proaspat lins de orice urma de mancare fix pe jos, fara sa-i pese de ecologie, de urmari, de viitor; multumit doar sa-si simta pentru cateva zeci de minute burta plina.

Materia prima din care sunt fabricate ambalajele sta sa se sfarseasca, natura gafaie sugrumata sub gunoaiele noastre. Un viitor din ce in ce mai putin SF ranjeste, apocaliptic, de aici, de aproape. Ne pasa? Nu… pe bune! NE PASA?!

    1. Mirela 11 februarie 2011
    2. Ramona Iamandi 11 februarie 2011
    3. Diana 12 februarie 2011
    4. danfintescu 13 februarie 2011
    5. Diana 14 februarie 2011
    6. Ramona 16 februarie 2011
    7. danfintescu 17 februarie 2011
    8. CIPRIAN 26 februarie 2011
    9. Faninho 18 aprilie 2011

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.