True Club București, să trăiești!

new-comers-night-cover

Noroc că sunt prieten cu Larisa Perde (PRtist) pe Facebook și-n viață, care Larisa este de puțină vreme PR-ul True Club. Că altfel zău că nu știu cum ajungea vestea asta la mine. O veste care m-a făcut să sar în sus de bucurie și să-mi dea sufletul pe dinafară de admirație pentru niște oameni care până acum nu m-au surprins niciodată cu vreo idee magistrală. E ciudat că, în afară de câteva share-uri timide, n-am văzut vreo mare reacție pe la oameni din industrie. Mă așteptam să se bucure mai ales ăia de au gura făcută pungă de la atâta împroșcat venin spre industria muzicală românească. Ăia de le pute tot, de stau pe norul lor de superioritate și atât. Cuvântul important din ultima propoziție este „stau”.

True Club este (după știința mea) primul club din București care își deschide scena o seară pe săptămână pentru necunoscuți. Da, ați citit bine. E seara ălora de repetă prin sufragerii, boxe, șifoniere. Ăia de au vise încă nespulberate. Ăia care chiar cred că ei pot schimba lumea. E șansa pe care nimeni din industria asta a noastră nu a avut-o. Să cânți într-un club, pe o scenă, cu sunet profi și, cu puțin noroc, cu ceva public în față?! Pfaaaa! Aur curat! Bine, s-ar putea ca aurul ăla să capete gust amărui atunci când îți dai seama că visele tale de mărire muzicală nu sunt tocmai justificate. Dar și ăsta e un mare plus. E important să avem artiști care și-au zdrelit bărbia de buza tare a scenei înainte să semneze un contract de management artistic. Ca să nu mai aibă impresia că li se cuvine tot.

logo-true

DE CE IDEEA ĂSTORA DE LA TRUE E GENIALĂ?

  1. Pentru că sunt în momentul ăsta singurii care fac asta, într-un București în care toate barurile, pub-urile și cluburile se sufocă reciproc cu aceleași idei de evenimente, se bat pe aceiași invitați și se vaită de aceleași beteșuguri de mulți ani.
  2. Pentru că este, înainte de orice, o faptă bună pe care oamenii ăștia o fac aproape dezinteresat. Deși, păstorit cu grijă, evenimentul ăsta s-ar putea să rupă normele și să le căptușească buzunarele.
  3. Pentru că, hai să fim realiști: dacă programează câte 3-4 trupe pe seară, e limpede că fiecare din artiștii ăștia își va chema gașca să-i vadă. Dacă fiecare trupă își aduce maximum de public pe care-l poate strânge (hai să zicem 10), True Club își asigură 40 de oameni într-o seară din timpul săptămânii. Iar trupele invitate cântă în fața unui public de 4 ori mai numeros decât ar fi capabile să strângă în momentul ăsta.
  4. Pentru că dă șansa unor muzicieni să se cunoască între ei, să se asculte, să fure meserie unii de la alții și, cel mai important, să descopere resursele pe care le pot împărți între ei. Două chirii pentru niște spații mizere de repetiții adunate cu un program de repetiții prestabilit = condiții mai bune pentru toată lumea. Aritmetica asta funcționează și în cazul echipamentelor.

AȘA ȘI? CE TREABĂ AM IO?!

Păi ar cam trebui să ai. Mă refer aici în primul rând la artiștii mari. Soliști sau instrumentiști deopotrivă ar trebui să dea raite dese și repetate prin True Club la „New Comers’ Night”. Din două motive mari și o infinitate de motive mici. Primu’ din alea două mari e o datorie de onoare. Cea de a-i ajuta pe cei mai mici și mai începători. Dacă atunci când ai citit ce am scris mai înainte ție îți vine să zici așa: „Da’ lasă-i, dom’le, să se zbată! Ce, pe mine m-a ajutat cineva!?” Atunci tu ești cel care are nevoie de ajutor. Urgent!

Eu, personal, m-aș aștepta să-i văd destul de des pe acolo pe Tudor Chirilă și pe Florin Grozea, care susțin amândoi că e nevoie de mai mulți artiști (versus „lăutari”) care să-și compună singuri cântecelele și să trăiască din interpretarea lor pe scenă. Iată, domnilor, că aveți acum ocazia să faceți ceva mai mult decât declarații.

Al doilea motiv mare este cel al „vânătorii”. Articolul meu despre pasivitatea instrumentiștilor pe scenele României m-a făcut să primesc o mulțime de mesaje private de la lideri de trupe care-mi dădeau dreptate. „Newcomers’ Night” s-ar putea să vă ofere șansa de a aduce sânge proaspăt și dornic de afirmare la voi în trupă. Adică fix ce vă trebuie.

Fix motivele astea două sunt valabile și pentru manageri, impresari, oameni de la casele de discuri. Ca și multe altele.

Îmi doresc din toată inima ca seara asta să fie un succes pentru True Club. Și asta nu pentru că aș fi fanul lor în vreun fel. Ci pentru că îmi doresc ca ăsta să fie un proiect care să dureze, care să fie copiat și de alte cluburi, care să devină la fel de „fashy” ca și standup comedy.

True, te rog io din tot sufletul meu, nu abandona ideea asta! N-o arunca repejor la coșul de gunoi dacă ea nu merge din prima! Succesul ei, ca și cel al artiștilor pe care tu îi ai pe scenă în seara de prospătură, s-ar putea să vină mai greu. Sau să nu fie niciodată cine știe ce. Da’ e karma bună pentru matale și, dacă nu-ți face gaură mare-n buzunar, fă un pustiu de bine și țin-te de treaba asta! Ne vedem în sufragerie, marți seara! Programul de mâine îl găsiți aici.