Truman Capote – „Integrala prozei scurte”

Daca vreodata voi ajunge in State, cu siguranta ca vreau sa vad Sudul. Stiu ca nu voi avea parte de acelasi spectacol de otel si sticla, stiu ca roata se invarte din Nord, ca acolo-s banii si toate cele. Dar, dupa ce i-am citit pe Capote, Kerouac, Twain, eu vreau sa respir aerul lor. Sa inteleg ce particule secrete contine el, astfel incat sa poata sa faca un om sa te transporte total, folosind acelasi set de litere care ne este la indemana tuturor, intr-o lume in care vezi, auzi, mirosi, atingi tot ce scriu ei.

Spre deosebire de ceilalti doi pe care i-am enumerat mai sus, Capote, printr-o miscare maiastra de „slight of hand”, incurca in poveste si mici cioburi de fantastic. Nu multe, nici mari. Ele isi pastreaza insa laturile indeajuns de taioase incat sa le simti zgarietura atunci cand dai de ele. Evident ca proza scurta este cea mai usor de citit, digerat. Ea este espresso-ul literaturii. Si, din pacate, noi nu prea avem timp de ceaiuri sau de cafele la ibric. Astfel incat, pentru cei proaspat sositi in lumea lui Capote, recomand cu drag sa incepeti de aici. Veti invata apoi sa va faceti timp pentru a-i citi romanele.

In afara de fantastic, Capote ar un fel usor diferit de a privi nebunia. Acel subiectiv dezechilibrat care face ca o linie a orizontului franta intr-o lume cu susul in jos sa apara ca fiind fireasca. Parca la Salinger am mai intalnit tendinta asta, insa exprimata mult mai timid, mai bland. Truman Capote nu este un gentleman cu cuvintele pe care le foloseste. Atunci cand simte nevoia le da branci, ghiont, ba chiar cativa pumni. Iar felul in care el reuseste sa descrie oameni dezechilibrati psihic te face sa te intrebi cum functiona propria lui minte in lumea reala.

Ultimele povestiri pe care le-am citit, cele autobiografice, explica intrucatva apetenta lui Capote pentru fracturarea echilibrului. „Sook”, matusa lui batrana cu minte si inima de copil, i-a fost, de fapt, formator. Vesnic inadaptat a ales sa scrie, in loc sa-si plece capul intru inregimentare in sistem.

Pentru mine cartea asta l-a transformat pe Capote dintr-un autor pe care il admiram intr-unul din scriitorii mei preferati. In sufletul meu este acolo langa Rushdie, Murakami si Llosa, iar aceia dintre voi pe care i-am mai plictisit si in trecut cu posturile mele de aici stiu ce inseamna asta.

    1. rodi 30 decembrie 2012
      • danfintescu 31 decembrie 2012

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.