Anul asta am fost si eu tanar roman de clasa medie. Am muncit un an, am strans si, in septembrie, mi-am luat sotia si am plecat in vacanta in Turcia la 5 stele super-all inclusive. Am stat la Letoonia Golf Resort, in Belek, la 40 de km de Antalya.
Despre Turcia (vazuta din avion, masina si o scurta excursie urbana cu piciorul): tara arida, dura, cu vegetatie putina de la natura. Cu toate ca se dezvolta intr-un ritm ametitor (se construieste mult mai mult decat la noi), ramane o tara din lumea a treia, unde pe strada nu te simti in siguranta, unde se conduce total fara reguli (nu cumva sa mergeti acolo cu masina!!!), cu buticuri de genul celor pe care le avea Bucurestiul prin 1991. Turcia este singurul loc din cate am vazut pana acum unde noaptea, stopurile stau pe rosu intermitent, iar la verde soferii dau 2-3 flash-uri inainte sa plece de pe loc, ca sa fie siguri ca nu intra nimeni in ei.
Despre turci: un amestec de orient si balcanism – ceea ce nu poate fi de bine. Daca exista vreo posibilitate sa stea, atunci stau. Totul se intampla incet, cu vorba multa, timp mare de gandire. Sunt vanzatori agresivi. Dupa o ora de shopping in Belek City Center (adica o adunatura de buticuri de suveniruri, piele, aur si haine si ceasuri fake), atat eu cat si sotia mea ne simteam obositi si agresati de toti vanzatorii care trageau de noi sa intram la ei in magazin.
Norocul nostru ca am gasit un francez (Francois) insurat cu o turcoaica. Cei doi aveau impreuna un butic de suveniruri. Deloc agresiv, bucuros ca poate vorbi in limba lui natala, calm, Francois ne-a placut. De aceea am cumparat de la el aproape toate cadourile pentru rude si prieteni. Plecat din Franta de 18 ani, insurat cu o turcoaica urata, dura si cu un brand demn de un boxeur din categoria cocos, tata a doua fetite mici si extrem de frumoase, Francois era insa si un vanzator extrem de priceput: un cuplu de englezi batrani intra in magazin si ii cer un degetar. Avea. Din ceramica. Insa ei voiau unul pe care sa scrie Belek. Francois le zambeste indatoritor, zice “imediat” si ii invita sa se uite la niste tesaturi extrem de tipator colorate. Intre timp, el se duce la sotia lui si ii paseaza degetarul. Ea, zambind pe sub mustata (care se vedea destul de tare, ca la toate turcoaicele de altfel), ia un marker negru si scrie repede si frumos “Belek” pe degetar. Englezii pleaca fericiti, Francois e mai bogat cu 2 euro.
5 stele: Resorturile de 5 stele sunt un fel de dulci inchisori. Ai plaja ta privata, ai 2-3 piscine, 2-3 tobogane cu apa, baruri, restaurante, fotografi, buticuri (IMENS de scumpe), terenuri de sport, spa, ski-jet, parasailing. Nu trebuie sa iesi de acolo niciodata, daca nu vrei. Ceea ce nu este deloc rau.
Mancarea e multa, de toate felurile si foarte buna. De obicei se merge pe ideea unui restaurant principal cu bufet suedez, unde poti sa bagi in tine ca spartul (in orele de masa) si a catorva restaurante mici, a la carte, unde poti comanda ce vrei sa mananci. Bautura locala e mokka. Vinurile sunt foarte proaste, alcoolul tare de asemenea, insa berea (Efes Pilsen) la draft e de baza. Sucuri “naturale” la dozator acceptabile, cola-fanta-sprite n-au nici o legatura cu ce-ar trebui sa fie, ayran la dozator subtire, racoritor si bun. Daca vrei sa bei ceva bun, costa: o bere Foster’s – 11 euro. In permanenta exista undeva ceva de mancare si cel putin un bar deschis.
Camera nu are 5 stele. Nici macar romanesti. Dar nu stai acolo prea mult timp, asa ca e ok.
Personalul e ok. Serviabil. Avid dupa bacsis. Nu prea se vorbeste engleza. Cei care iti vand ceva au un talent special de a se face intelesi si de a te intelege. Restul insa stiu exact cele 10 cuvinte de care au nevoie in mod obisnuit la jobul lor.
Rusii: Sunt multi, toti au copii, au bani. Toti turcii vorbesc ruseste. La hotelul unde am stat noi cam un sfert din personal erau rusi. Ghizii turistici stiu toti ruseste. Limba de circulatie internationala in Antalya nu este engleza, ci rusa. Exact acelasi lucru l-am trait si anul trecut in Spania, pe Costa Daurada. Daca chinezii ne invadeaza cu produse ieftine si imigranti mai mult sau mai putin legali, rusii sunt turisti en-gros.
In general, toti romanii cu care am vorbit nu erau deloc incantati. Poate ca avem noi ca neam ceva genetic cu ei, poate le purtam pica pentru trecut si pentru prezent. Insa parerea este unanima: prost imbracati, galagiosi, mandri, betivi, multi, cu multi copii, necomunicativi cu altii (pentru ca nu vorbesc nici o limba in afara de rusa). Oare mai exista locuri pe lumea asta unde rusii nu merg in vacanta?
“fuuuooaarte tare” poza :))
Foarte turistic postul. Adica foarte turistic prostul.
N-aveam nevoie de confirmarea faptului ca turistul nu pricepe in general nimic din ceea ce vede si nu are decat un acces televizual la tara cu care intra in contact. Dar totusi ti-am citit pana la capat etalajul turistic. Ce plictiseala…
Esti fan turcia? Sau poate esti chiar turc… si nu prea intelegi ce am vrut sa spun in postul asta. Invinge-ti plictiseala si mai citeste-l o data, de data asta atent. Poate chiar urmarind randurile cu degetelul sa nu-ti scape vreunul. N-am sustinut niciodata ca dupa o saptamana intr-un hotel de 5 stele inteleg o tara. A, si daca tot am ajuns aici… pune mana pe DEX si cauta si “televizual”. Ma tem ca esti putin prea insignifiant ca sa-ti permiti licente poetice.