Si eu stau pe twitter. Recunosc. Mi se pare un excelent mod de a evita enervarea atunci cand esti prins in trafic si ai vorbit deja cu toata lumea la telefon, am dat toate sms-urile si mi-am imaginat viata vecinilor de suferinta. E bun si cand n-ai o carte pe langa tine in acel spatiu intim pe care e bine sa-l vizitezi macar o data pe zi, intru intretinerea unui sistem digestiv sanatos. Twitter-ul este si un excelent tool de marketing, mokka si intotdeauna la indemana.
De cand Olix este unul dintre oamenii cu care imi petrec o foarte mare din viata, am inceput sa vad ca twitter-ul poate fi o problema. Sa o luam incetisor, babeste, gen… Pe twitter poti vb ca pe mess, doar ca, daca vrei, o poti face si in vazul lumii. Pe twitter postezi ce-ti trece prin cap, ce faci, ce gandesc altii, ce fac altii, sau ce zic ei ca fac. Boooooon! Doar ca timpul pe care il petreci scriind despre un lucru va face ca alte lucruri sa treaca pe langa tine, fara ca tu sa le bagi de seama. Si nu zic asta in sensul in care ele raman netwitterite, ci, mai rau, netraite.
Ca sa nu teoretizez pe uscat, iata cel mai bun exemplu. REVELION 2010. O gasca de twitteristi, prieteni de-ai lui Olix au venit sa faca party(d) impreuna cu noi. Lucru demn de admirat, mai ales ca unii dintre ei nu aveau cazare. The power of twitter sa traiasca. Doar ca, in timp ce petrecerea se incingea usurel, ii vedeam deconectandu-se de la realitatea palpabila ce ii inconjura, pentru a posta repede ceva pe twitter. Lumea le raspundea, vorbeau intre ei pe twitter, desi erau la un scaun de bar distanta unii de altii. Dupa isi varau smart-phone-ul in buzunar si incepeau din nou sa traiasca in lumea asta. Si tot asa…
Evident ca nu sunt in masura sa zic de-i bine sau rau. Poate asta ne asteapta pe toti. Realitate sacadata virtual. Pot insa sa va spun cu mana pe inima ca mie nu-mi place perspectiva asta. Mie imi place sa traiesc aici si acum. Sunt de parere ca e ok sa traim. Nu e ok sa traim ca sa twitterim. Sa ne zicem buna dimineata si noapte buna. Sa ne spunem unii altora ce mancam. Contactul continuu cu lumea asta virtuala il intrerupe pe cel cu lumea reala. Si de-asta incep sa ma gandesc ca lumea lui Wall-E este viitorul. Fiecare vom trai intr-o bula insensibila la realitatea adevarata (da, da, stiu…) hiper-comunicand cu tot felul de oameni pe care avem impresia ca-i cunoastem foarte bine din statusuri de 160 de caractere sau cugetari agere pe facebook.
Sunt pe online de 12 ani, am cont de twitter de aproape 2 ani, am proiecte pe online, dar nici pana in ziua de azi nu am internet pe mobil. NU am nevoie!. Cand ma ridic de la calculator, intru in viata offline cu totul:). Cine are nevoie de mine cat nu sunt la calculator, ma cauta pe telefon, exista sms.
Ai subliniat misto problemele pe care le poate crea twitterul si la fel si avantajele.
Dar, si este un mare dar aici, foarte multe “chestii”, ca altfel nu pot sa le categorisesc, de la PC-uri sau smartphone-uri in zona virtuala, pana la televizor, sau o carte (mai bine zis o biblioteca) te pot distrage de la “viata reala”.
Totul sta in modul in care un gadget, un device, un serviciu, sau chiar o carte sunt folosite. Nu crezi?
mda, asa e, twitter pt unii e deja un viciu, tremura fara…
netul creeaza dependenta! 🙂
Unii vor ajunge așa. Alții nu. Orice exagerare e nocivă dar nu trebuie să generalizăm. Sunt multe alte lucruri bune la Twitter, uite de exemplu am ajuns să citesc din nou blogul tău 🙂
Bun exemplu ai dat ! Am vazut si eu dupa ce am terminat de petrecut revelionul, mesajele trimise la ora 00:00 cand se trecea in noul an. Deci tu in loc sa ciocnesti in cinstea noului an cu cei apropriati sau sa spui urari de bine grupului/prietenilor cu care esti tu stai pe twitter si trimiti : La multi ani !
E aiurea, in loc sa petreci scrii pe twitter.
La multi ani !
@sorin Mi se pare foarte ok asa. E decizia fiecaruia dintre noi cat traieste in virtual, pana la un moment dat. Cand nu mai putem avea nicio decizie.
@marius Ca orice alegere facuta in viata, depinde de fiecare dintre noi. Cat de mult lasi virtualul sa-ti intre in viata reala e o alegere care depinde doar de tine.
@florin ma bucur 🙂
Tizule, mare adevar graiesti. Unde mai pui ca multi is ahtiati dupa celebritatea de max. 15 sec. Adevarul e ca ar trbui sa-si gasesca o viata. A lor.
Aduceti-va aminte de acum cativa ani (buni) de explozia mirc-ului si ce a insemnat el pentru adolescentii de atunci…Daca ar fi avut tehnologia de acum nu mare mi-ar fi fost mirarea ca acum sa ne aflam deja in lumea lui Wall-E.Totusi twitterul este destul de domol zic eu.Celelalte retele de socializare imense omoara.
Internetul mobil nu este o necesitate, dar cu siguranta este un beneficiu. E usor sa te plictisesti, si poate ca nu ai mereu o carte in masina ,etc. In cazul asta iti gasesti de lucru cu ce ai la tine… si anume telefonul. Implicit internetul mobil alunga plictiseala.
Exista o anumita limita care nu trebuie incalcata. Limita aceea o setezi tu, si numai ambitia te face sa nu o depasesti. Orice lucru este util atata timp cat este folosit cu moderatie. Asa e si cu twitterul. Foloseste-l moderat, si viitorul nostru nu va fi ca in Wall-E.
dau cu subsemnatul la primul paragraf:
cam asa vad si eu lucrurile.
cu restul sper sa n-ai dreptate. sau macar sa nu ajung sa le vad asa… stii ca lucrurile se schimba – cateodata in ciuda noastra -, nu? 🙂
Twitter-ul este o inventie inca neinteleasa de mine in deplinatatea ei. Multa vreme nu i-am inteles rostul, insa mi-am facut si eu cont, ca asa e trendy:)). Poate e distractiv sa vezi ce face unul sau altul la un moment dat, daca e o activitate de interes pentru cei care mai sunt in grupul tau de tuiteristi, insa posturile gen “mananc”, “dorm”, “fac baie” mi se par de-a dreptul stupide si neinteresante. In schimb, incurajez postarile cu recomandari de siteuri, asa poti gasi chestii faine de cele mai multe ori. Asta e parerea mea. De obicei nu e bine sa faci excese iar Twitter-ul nu face exceptie. Salutare:)
Dane, am citit cu mare interes acest articol, pe care l-am gasit multumita lui Google Reader. Si eu sunt twitterist, si am observat-o pe pielea mea. Cei din jur mi-au mai reprosat, ami exact prietena mea, ca scriu prea mult pe twitter. Si daca e asa sau nu, o pot demonstra cifreme. pana acum o vreme aveam 1000 tweets. De o luna incoace am ajuns la 1500 tweets si i daca o tin asa o sa fac 500 pe luna pe putin.
Insa, eu gasesc twitterul ca o forma de comunicare si totdata de defulare a sentimentelor, a trairilor interioare si exterioare. Totodata, il vad ca o forma de comunicare. Nu urmaresc degeaba lume doar ca sa ma urmareasca si pe mine si uite asa sa am o multime de urmaritori. Urmaresc persoanele care ma intereseaza si cu care vreau sa comunic, care vreau sa afle ce gandesc eu, care conteaza pentru mine.
Simt twitterul ca o comunitate, ca o posibilitate virtuala de a fi intr-o comunitate unita prin net la mill de km distanta. De exemplu, il simt aproape pe OLiX cand ne mai dam replici, sua pe Andreea Berghea, chiar daca suntem atat de departe.
Am doar twitter si nu am conturi pe alte retele sociale. Daca am sa-mi fac Facebook va fi doar din ratiuni de marketing moka pt blog si ca sa nu mai uit de zilele de nastere ale prietenilor. Hi5 am avut acum vreo 3 ani si l-am inchis atunci.
Consider ca twiterul si Facebookul mananca timp, amandoua. De aceea am ales, ori una, ori alta, si am ales twitterul pt ca mi se pare mai apropiat de ceea ce caut eu prin aceasta comunicare virtuala.
dau cu subsemnatul la primul paragraf:
cam asa vad si eu lucrurile… cu restul sper sa nu ai dreptate, sau macar sa nu ajung sa vad lucrurile asa… stii ca lucrurile evolueaza – cateodata in ciuda noastra (sic!) – , nu?
Fericiti cei habarnisti. 😛 N-am folosit niciodata twitter-ul.
Asa e, asa trebuie, asa suntem, asa vrem, insa nu mereu reusim, nu asa cum ne dorim, cum ar trebui. “Traieste aici, acum!” a devenit idealul, din pacate tot mai putin realul din viata generatiei noastre. Bine punctat aspectele atat poztive, cat si negative.
La multi ani…
Ps: Twitter – nu prea am avut ocazia sa joc…