Umberto Eco – „Numele trandafirului”

Umberto Eco este genul de autor pe care il citesti banuitor. Este doar unul din cei mai mari semioticieni din lume. E normal ca el sa ascunda ceva in spatele fiecarei fraze, ca orice imagine sa fie incarcata de semne si de suprasemne, ca arhetipurile sa se ia la bataie cu simbolurile si ca totul sa fiarba intr-o retorta magica plina de echivoc. Oridecateori citesc un roman scris de Eco mi se pare ca il vad intr-un colt, zambind si dand condescendent din cap… „Atat ai fost tu in stare sa intelegi?”.

Dar senzatia asta dispare pe masura ce avansezi in citit. Actiunea te prinde. Simbolurile parca incep sa capete sens. Incepi sa intelegi. Apoi o noua usa se deschide si iti dai seama ca, de fapt, chiar langa tine, se afla un mare mister pe care ar fi trebuit sa-l descoperi mai demult. Dar oricum, bine si acum. Si pui cartea jos si incerci sa-ti aduci aminte. Si rasfoiesti grabit paginile si vezi ca de fapt indiciile erau acolo, doar ca nu le-ai vazut. E bestial!!!

numele-trandafirului.jpg

„Numele trandafirului” e o carte a carei actiune se desfasoara intr-o abatie catolica, exact in epoca in care Biserica incepuse sa-si piarda suprematia. Roma era impartita de lupte pentru putere de prea mult timp, Papa se refugiase la Avignon, de unde isi incorda muschii pentru a mentine lumea in bezna, iar lumea… in frunte cu cativa calugari vizionari, se stergea la ochi si isi dadea seama cat de infometata de stiinta era. Tuturor le era foame de tipar, insa Gutenberg nu se nascuse inca.

Din punct de vedere narativ, avem de-a face cu povestea politista perfecta: crime in serie, indicii legate de Scriptura, sex, sodomie, Apocalipsa. Guglielmo din Baskerville (si oare intamplator o fi ales el orasul Ogarilor lui Holmes?) se dovedeste a fi un detectiv cu o putere de rationament demna de Columbo sau de Monsieur Poirot. Insa toata povestea este presarata cu eseuri minunate, scrise deschis, despre teologie, logica, semiotica, mitologie, istorie, politica. Dar mai presus de orice este o carte despre carti. Despre multe carti, copiate cu truda de calugari de-a lungul secolelor si tinute intr-o inchisoare in care nu aveau acces decat cativa. Finalul e cat se poate de clar. A ars un Ev. Statea sa inceapa altul.

Este o carte pe care o voi reciti cu siguranta intr-un concediu, atunci cand mintea este indeajuns de relaxata pentru a putea sa patrunda intr-un labirint

    1. Lidia 11 februarie 2008
    2. Loredana 26 februarie 2008
    3. Anca Lupes 26 februarie 2008
    4. danfintescu 26 februarie 2008
    5. portocala 8 decembrie 2008
    6. danfintescu 9 decembrie 2008

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.