Unde incepe si unde se termina prietenia

Acum multi ani, pe vremea cand banii pe care ii aveam in buzunar variau de la suficienti pentru un pachet de tigari si o cola si 0, aveam prieteni. Nu multi, dar aveam. Unul dintre ei chiar asa mi-a scris, la un moment dat, pe o felicitare de ziua mea: „La multi ani, PRIETENE!!!”. Cuvintele n-au fost niciodata atuul acestui om. Dar am inteles ce avea sa-mi spuna. Am inteles atunci si l-am dezamagit mai apoi, cand au aparut carduri, salarii, facturi in viata mea. I-am fost unul din cei mai buni prieteni. Acum nu mai sunt. E vina mea, dar nu asta conteaza. Nu despre asta vreau sa vorbesc aici, pentru ca, oricata cenusa in cap mi-as turna, au trecut prea multi ani in care am trait vieti neintalnite ca sa se mai poata lega lucrurile asa… ca inainte.

Asemeni lui, uitandu-ma in trecut, vad o multime de oameni. Pe unii i-am tradat, altii m-au tradat, de altii m-a indepartat pur si simplu viata. Ii vad pe facebook… pe strada… cine stie pe unde si cand si imi aduc aminte de ore, zile, saptamani, luni, ani pe care i-am petrecut aproape de ei. Daca ma intrebai atunci cum va fi viitorul, nu mi-l puteam imagina fara ei. Traim in epoca in care totul devine perisabil: muzica, filmele, masinile, casele, mancarea… tot. Toate sunt facute sa dureze putin si sa fie schimbate repede. Ca sa rulam banii. Nu mai cumparam masini care sa ne tina o viata, nu mai luam un corp de biblioteca pe care il vor mosteni copiii nostri, exista mancare cu termen de valabilitate de 3-4 minute dupa ce a fost gatita.

Fara sa vreau sa va intristez neaparat, va rog sa nu aruncati pe raftul cu „perisabile” prietenia, dragostea. Oamenii pe care ii ai langa tine neconditionat sunt de neinlocuit. Cei care te cunosc si care te apreciaza nu pentru ceea ce ai devenit… sau nu numai pentru asta, ci pentru ce esti tu, in sinea ta. Pentru ce erai atunci cand ce esti acum era doar un vis. Meseria pe care o am m-a facut sa am un obraz destul de gros la sentimentalisme. Ma uit rar in trecut. Si mai rar imi regret sau recunosc greselile. Dar imi pare rau… foarte rau… dupa oameni care nu-si mai impletesc, acum, vietile cu a mea… PRIETENI!

    1. Alexandra Gavrila 28 februarie 2012
    2. diana 28 februarie 2012
    3. irina 28 februarie 2012
    4. marius 28 februarie 2012
    5. Isabela 28 februarie 2012
    6. Vlad Radu 29 februarie 2012
    7. danfintescu 29 februarie 2012
    8. Isabela 29 februarie 2012
    9. claudia 3 martie 2012
    10. Oana 5 martie 2012
    11. Milena 7 iunie 2012

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.