Visele au succes prea rar

Care n-aveți timp de citit, varianta audio o găsiți pe YouTube și pe SoundCloud. Vă puteți abona, că nu costă și nu doare, mai ales că am investit și, de azi, chiar sună bine.

Am spus de mai multe ori că singurul element care ar putea separa muzica bună de aia proastă este succesul. Sigur, afirmația este incompletă din mai multe puncte de vedere și discutabilă din și mai multe. Dar, în cele din urmă, succesul este scopul ultim al oricui, mai ales al celor care au oricât de puțin de-a face cu vreun colț al lumii artisticoase. Revenind la industria muzicală, succesul, din poziția în care l-am așezat eu, pare a fi un soi de întâmplare norocoasă care ține de o grămadă de variabile. Iar din grămada aia fac parte prea multe al căror control scapă total artistului și echipei din jurul său.

Nu-s deloc mulțumit cu interpretarea asta. Și m-am trezit acu’, la muuuultă vreme după ce am scris treaba aia cu succesul, că e cazul să fac o precizare. Succesul depinde (aproape) în totalitate de cei care lucrează la obținerea sa. Iar ăsta este un amănunt care e atât de des trecut cu vederea, încât sigur sunt mulți oameni care nici măcar nu știu că există.

Da, succesul depinde doar de cei care și-l propun, tocmai pentru că ei sunt cei care se hotărăsc la un moment dat ce vor de la viitor. Ăsta e momentul critic care face toată diferența între un vis și un proiect. Știu că trăim în lumea în care totul, până și supa la plic, trebuie să aibă o poveste. Dar hai să lăsăm ipocrizia deoparte un pic și să ne admitem unii altora că toate pozele alea motivaționale, toate filmele americane, toate visele de mărire în topuri care se întâmplă din prima nu-s nici pe departe realitatea zilnică. Ele sunt excepții frumoase, care îți umezesc un colț de ochi, dar excepții. Adevărul e ratare, e muncă, e greșeală, e scrâșnet din dinți. Cu d-astea ne confruntăm toți mult mai des decât cu înălțătoarele momente ale succesului interstelar obținut peste noapte.

De-asta sunt foarte importante două chestiuni:

1. Alege-ți idealuri pe care să știi cum să le atingi

De prea multe ori mi s-a întâmplat să aud artiști care își doresc “să aibă succes”. De parcă s-ar putea cumpăra la chil de la Megaimage. Sintagma asta mi se pare perfect sinonimă cu “vreau să devin artist internațional”, “să cânt pe cele mai mari scene ale lumii”, “să fiu difuzat de toate radiourile” etc. Toate astea sunt frumoase, da’ ele sunt vise pentru cineva aflat la început de drum. Evident că, oricare din ele s-ar îndeplini, nimeni n-ar putea vreodată să conteste succesul tău. Condițional optativul primului verb din fraza anterioară este folosit cu îngăduință. Șansele ca oricare din ele  să se împlinească pentru tine sunt foarte aproape de zero. Nu-s pesimist. Statistic vorbind, industria muzicală este unul din domeniile cu cele mai scăzute rate de reușită, dacă luăm în considerare numărul de proiecte participante.

Succesul tău personal este însă cu totul altceva. Pe ăla îl atingi tu, doar tu știi că e un succes. Sigur că nu e la fel de sforăitor și satisfăcător precum ăla internațional. Dar să-ți mărești ambitusul, să îți mărești numărul de fani de pe Facebook în parametrii pe care ți i-ai propus, să compui un anumit număr de piese pe lună timp de un an… Astea toate sunt succese, atâta vreme cât ți le propui și le realizezi. Astea toate te transformă într-un candidat mult mai capabil să își împlinească visele.

Copilul care bate mingea în curtea școlii și se visează coordonator de joc la Real Madrid are mult mai multe șanse să reușească decât voi. Pentru el există antrenori la fiecare nivel de vârstă sau performanță. La el țipă mereu cineva să alerge mai mult sau mai repede. În industria muzicală (mai ales a noastră) eu nu cunosc manageri care să-și împingă artiștii să se antreneze pentru a deveni mai buni. Cumva, asta-i datoria artistului. Managerul tre’ sa facă bani. Iar când depinde doar de tine să te disciplinezi întru muncă, mai ales dacă ai temperament de artist, așa-i că faza aia cu coordonatorul de joc e mai ușor de obținut?

Concluzie: setează-ți idealuri tangibile, concrete, pe care să îți propui să le atingi într-un anumit interval de timp.

2. Bucură-te de succesul tău personal

Știu că nu interesează pe nimeni faptul că tu în ultimele 6 luni ai învățat să folosești încă trei softuri de producție sau că de trei săptămâni scrii pe blogul tău de artist în fiecare zi. Dar tu, tu știi. Și, dacă nu te bucuri că ți-ai respectat cuvântul dat ție, atunci nimeni nu o va face. Ăsta este adevăratul succes: cel în care îți propui să devii mai bun și reușești.

Faptul că, mult mai încetișor decât în visele tale, toate aceste mici succese succesive (ha!) vor conduce spre împlinirea unui vis e bașca. Asta ține și de noroc. Însă tu ai șansa să devii cel mai bun artist care poți tu fi. Iar șansa asta ține doar de tine, de munca ta cu tine. Cum să te aștepți să ai succes fără să fii cel mai bun? Cum?! Doar pentru că “ăla” și “aia” au reușit? Sigur că unii au succes fără să-l merite deloc. Și sigur că sunt mult mai mulți cei care merită să-l aibă și… ioc! Dar datoria ta este ca măcar ce ține de tine să faci.

Concluzie: nu uita să te bucuri de fiecare reușită, de fiecare descoperire, de fiecare pas înainte. Altfel, dacă ți se întâmplă să ajungi în vârf, s-ar putea să fii atât de frustrat de cât de mult a durat, încât să nici nu mai știi să fii fericit.