Tot din colectia Cotidianul si citita pe sponci, prin turnee, e o carte despre care nu stiam nimic atunci cand am deschis-o. Primele pagini nu promiteau mare lucru, insa pana la urma m-am lamurit: e o carte foarte buna.
O tema deloc noua, insa, cea a alienatului – strain la el in familie, la el in tara, in tara de adoptie, strain langa sotie langa asociati, prieteni si aliati politici. Cartea descrie viata si mentalitatea oamenilor din insula Isabella, un punct de pe harta pe care sunt silite sa coexiste aproape toate rasele Pamantului.
Naipaul are idei si un umor extrem de fin. Reuseste sa te tina alaturi de el si de lumea sa. Isi povesteste angoasa cu autoironie si priveste placid aproape o viata de om care esueaza in cele din urma pe o alta insula, plina de straini, din mijlocul unui oras. Chiar mi-a placut cartea asta.
