Yes Man, deci… Da, domnule!

Eu sunt iremediabil fanul lui Jim Carrey de la The Mask incoace. Imi place de el asa cum e. Mi se pare prototipul post-modern al paiatei cu fata mobila ca un gumilastic, dar cu un suflet lacrimand pe sub tonele de fard. E parerea mea personala ca, alaturi de Brad Pitt, el este unul din cei mai mari actori pe care generatia lui i-a avut de oferit. Pe langa faptul ca are stilul lui specific, eu nu l-am vazut pana acum sa rateze vreun rol. Si nici nu-mi doresc, pentru ca mi s-ar face tandari un mit.

Yesman e comedie. E spumos. E viu. E romantic. Este primul film de multa vreme incoace la care am ras in hohote. E genul de film care te  face, atunci cand s-a terminat si ai iesit din sala, sa mergi mai repede, sa zambesti mai mult, sa iti luceasca ochii. Adica te face sa te simti mai viu. Si te face sa te intrebi… Si daca as face si eu  la fel? Oare unde-as ajunge maine? Azi? Acum?

Dupa ce l-am vazut la cinema, sunt convins ca e genul de film pe care, odata ce-l ai in casa, il revezi cu diverse ocazii. In sensul ca e genul ala de film, pentru care iti vine cheful din cand in cand. O sa am chef de Yesman, cum am chef de Notting Hill sau de Sleepless in Seattle.

Dupa foarte multa vreme pot spune cu mana pe inima despre un film: Yesman, YESSS!

    1. yulik 15 ianuarie 2009
    2. cosmy 15 ianuarie 2009
    3. danfintescu 15 ianuarie 2009
    4. Adi 15 ianuarie 2009
    5. danfintescu 15 ianuarie 2009
    6. alynna 15 ianuarie 2009
    7. bek00letz 15 ianuarie 2009
    8. danfintescu 16 ianuarie 2009
    9. bek00letz 16 ianuarie 2009
    10. danfintescu 16 ianuarie 2009
    11. sorin 16 ianuarie 2009
    12. ANDREI 16 ianuarie 2009
    13. cremsnit 17 ianuarie 2009
    14. Pingback: Yes man 29 ianuarie 2009

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.