Nu-mi aduc aminte să fi existat vreo trupă ai cărei membri să hotărască să se despartă și despre care oamenii să spună: “Da, mă așteptam să se despartă.” E mereu o surpriză pentru care, aparent, nu există niciun motiv pertinent. Mai ales pentru oamenii care n-au făcut niciodată parte din industria muzicală.
Da, pentru outsideri orice despărțire din asta pare total dubioasă. Până la urmă, ce-aveau, frate, de făcut? Să cânte împreună pe scenă. Mare brânză. Ăștia habar n-au ce greu se câștigă banii în viața adevărată, da’ fac nazuri și se despart. Nu?
Păi nu. De fapt nu-i deloc așa. Și tocmai ăsta e motivul pentru care m-am hotărât să dezvolt o postare de pe Facebook pe care Cristi Stan a publicat-o în urmă ce ceva timp, pare-mi-se că în legătură cu despărțirea Iris. El a zis niște lucruri foarte adevărate acolo, iar eu, în cei 11 ani de Partyd, am învățat pe propria-mi piele destule lucruri despre ce înseamnă să faci parte dintr-un proiect care include mai mulți membri.
Nu-i doar pentru outsideri episodul de azi. Ci și pentru cei care fac parte din trupe și care, poate, se gândesc prea puțin la adevăratele motive ale celor mai frecvente încordări din cadrul propriei echipe. Tot ce-mi doresc e să vă dau un pic de gândit.
Podcast: Play in new window | Download
Subscribe: RSS
podcastu' lu' Fintescu se aude si pe:
