Matt Birkbeck – “Deconstructing Sammy” (recenzie)

După câteva zeci de biografii și autobiografii ale unor artiști sau oameni din industria muzicală pe care “mori dacă nu le citești” începe cu adevărat minunea. Normal că, aidoma oricărui muritor, îți dorești să le afli mai întâi pe ale ălora mai mari de la tine din oracol. E, după ce-i citești p-ăștia, începi să-i cauți pe ăi mari care nu te-au interesat niciodată atât de tare încât să te obosești să reții chestii despre ei. În categoria asta, la mine cel puțin, se încadrează Sammy Davis Junior despre care aș putea pune pariu că aveam două infomații clasate într-un colț de creier: felul în care arăta (adică îl recunoșteam într-o fotografie) și că îl avea maică-mea pe niște benzi de mag(netofon) când eram eu copil. A-tât.

Pe de altă parte, incursiunea mea în the jazz side of the world a început acum vreo 10-12 ani din punct de vedere ascultat și doar de două cărți în ceea ce privește cititul. Ambele cărți (autobiografiile lui Quincy Jones și Herbie Hancock) m-au impresionat și m-au format profesional foarte mult, astfel încât încep să cred că-s un pic idiot că nu citesc mai mult pe latura asta.

Deconstructing Sammy

“Deconstructing Sammy” te învață cu precădere un singur lucru: cum îți pot aluneca banii printre degete atunci când ești artist pe scenă, fără să fii deloc om de afaceri între concerte. Dacă ai cea mai pipernicită urmă de prudență moștenită de la un străbunic contabil, apăi după ce citești cartea asta primul lucru pe care-l faci e să îți scoți un extras de cont, să iei pixul și să începi să înțelegi circuitul banilor prin propria-ți viață.

Rockerii și rapperii – cei mai răi și mai cretini dintre ei – nu-s decât niște artiști de jazz care-s mai nepricepuți și care se îmbracă mai prost. Asta-i concluzia la care am ajuns de la Quincy, pe care mi-a confirmat-o Herbie și pe care Sammy Davis Jr. o reconfirmă cu vârf și îndesat. Alcool, droguri, satanism, orgii sexuale și violență domestică – toate astea-s s-au înghesuit în viața omului ăluia mititel cu zâmbet mare. Cred că până și omnicretinul Ozzy s-ar fi dat la o parte când ar fi văzut ce se ascundea în spatele costumului elegant și a muzicii cuminți.

Tot “Deconstructing Sammy” te învață că singura avere pe care o poate strânge cu adevărat un artist / compozitor în viață e propria-i creație. Renunțând la proprietatea asupra creației tale intelectuale pentru niște avansuri, de orice fel și oricât de babane ar fi ele, s-ar putea să-ți umple mațul într-o perioadă de foamete, s-ar putea să-ți adape vanitatea într-o perioadă în care nu-ți permiți să ai mașina din propriul tău clip. Dar această renunțare s-ar putea să-ți lase familia pe drumuri și să-ți dea un brânci pe scara sărăciei la bătrânețe.

Ce mi-a plăcut foarte mult la cum a scris Matt Birkbeck “Deconstructing Sammy” e felul diferit în care își construiește narațiunea bazată pe viața lui Sammy Davis Junior. Pornind de la un avocat care ajunge să lupte pentru proaspăta și alcoolică văduvă Davis total întâmplător și a cărui luptă se transformă într-o cruciadă cu multe sacrificii. Mărturisesc că la început nu prea am înțeles cum are de gând dl. Birkbeck să-și organizeze povestea. Apoi m-a prins de tot.

Găsiți cartea pe Kindle aici.

STAI, NU PLECA! ÎNCĂ...

Dacă-ți plăcu scriitura și vrei să mai afli ce-mi bubuie debla,
apasă butonu' de colea, te rog!