Status pandemie Covid-19
Au trecut 9 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 64 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională din care ieșim la sfârșitul acestei săptămâni. Cu toate astea, în continuare nu există vreo comunicare oficială cu privire la data la care se vor relua evenimentele de orice fel.
Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese sâmbătă, 9 mai, la 15.131, cu 320 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2399 de cazuri mai multe decât acum o săptămână. Adică o creștere de 18,84%. Creșterea de sătămâna trecută e cu 0,87% mai mică decât cea de acum două săptămâni. Numărul de decese cauzate de Covid-19 la noi in țară ajunsese la 929, cu 228 mai multe decât acum două săptămâni. Numărul săptămânal de decese a crescut foarte mult (mai mult decât dublu) în România față de acum 7 zile. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de +3,4%, cu o diferenta în minus de de 2,83% față de acum două săptămâni. Cifrele astea globale și naționale par să indice faptul că pandemia nu dă semne că ar dispărea prea curând nici din România, nici din restul lumii. Cu toate astea, mai multe țări au început sau vor începe o relaxare treptată a restricțiilor care fuseseră impuse pentru prevenirea răspândirii coronavirusului.
Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus.
Despre ce vorbim?
Fiecare din noi are, probabil, propriul scenariu în legătură cu ce va fi într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat pe propria tarla profesională. Ce încerc eu azi este să vă ofer niște informații clare care să ne ajute pe toți să înțelegem că, în ceea ce privește evenimentele (muzicale) nu există nicio posibilitate de a anticipa nimic și că orice fel de previziune s-a făcut până acum s-a bazat, efectiv, pe nimic.
M-am hotărât să am acest articol de blog (cu tot cu podcastul din dotare-i) pentru că am auzit, citit, văzut o mulțime de oameni care comunică bălării în perioada asta, când e mare nevoie ca mesajele să fie clare și bazate pe fapte și argumente logice.
Cum se face o previziune?
Atunci când nu ești Mama Omida sau preacinstita vărjitoare Oglinda, ai nevoie de niște baze pe care să-ți construiești previziunea. Aceste informații se împart în 3 mari categorii: situația generală în momentul în care se face previziunea, nivelul de cunoaștere (puteți citi liniștiți educație) a celui care face previziunea și alte momente asemănătoare pe care să le poți studia pentru a extrage din ele posibile reguli.
Acu’ hai să le luăm pe rând!
Situația generală
Aici e vorba despre regulile impuse de autorități în primul rând, care sunt clare atunci când nu se contrazic sau nu sunt declarate neconstituționale. Lăsând gluma la o parte, citez din Biziday: “Ministerul de Interne a postat în transparență decizională propunerea privind setul de măsuri de prevenire și control a virusului SARS-CoV-2, măsuri aplicabile după ridicarea stării de urgență, începând cu data de 15 mai 2020.” Dând lemnul la o parte de pe limbă, asta înseamnă ce-o să fie după ce n-o să mai fie stare de urgență. Se zic mai multe chestii acolo, da’ pe noi ne intresează asta (și aici citez din nou Biziday):
“Rămâne în vigoare interdicția de organizare și desfășurare a următoarelor activități: mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte, sau orice alte întruniri în spații deschise, activități culturale, științifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment, jocuri de noroc, de tratament balnear desfășurate în spații închise.”
Carevasăzică 15 mai nu înseamnă nimic din punctul de vedere al evenimentelor. Ele sunt mai departe interzise. Nu se fac afară, nu se fac cu vreun număr maxim de persoane. Nu se fac deloc. Punct.
Un alt indicator despre situația generală ar putea fi cifrele din care v-am dat și eu niște exemple mai sus. Adică numărul de cazuri, cum, cât și pe unde cresc etc. Doar că modul în care aceste cifre sunt adunate și comunicate trebuie neapărat pe deplin înțeles pentru a le putea folosi în cunoștință de cauză.
Uite cum stă, pe scurt, treaba:
În primul rând trebuie să înțelegem că numărul de cazuri noi care se anunță în fiecare zi nu este numărul total de cazuri de infectare. El arată doar câți din cei testați aveau, de fapt, virusul. Conform site-ului worldometer, până ieri în România se făcuseră în total 211.997 de teste, ceea ce înseamnă că doar 1.676 de români din fiecare milion au fost testați. Nu se poate face niciun fel de estimare pertinentă a numărului total de persoane infectate, pentru că testele nu au fost făcute pe celebrul deja eșantion reprezentativ din punct de vedere sociologic al populației din România. Așa că răspunsul corect la întrebarea câți români au Covid-19 este unul singur: nu știu.
Apropo de măsurile luate de autorități, relaxarea lor nu este niciun fel de indiciu că se apropie și momentul în care ne putem întoarce la treabă. Pentru că, în primul rând, ridicarea stării de urgență nu vine ca urmare a unei scăderi semnificative în numărul de cazuri semnalate zilnic, ci mai degrabă ca o măsură de a preveni criza economică și financiară. Pe asta vă rog să o treceți la capitolul opinii personale, nu-s nici expert în pandemii, nici în economii.
Nivelul de cunoaștere (educație) al prezicătorului
Asta e destul de simplă. Cu cât mai p’afarist e cel care emite o părere, cu atât mai mare este probabilitatea ca acea părere să fie o tâmpenie. Clar ca lumina zilei. Ei bine, și totuși nu-i așa. Pentru că aici e vorba despre cunoașterea a unei multitudini de chestii fără niciun fel de legătură între ele. Iată câteva, așa, de exemplu: epidemiologie, științe politice, științe economice, sociologie, psihologie și, cu voia dumneavoastră, industrie muzicală. Și multe altele. Șansele ca un astfel de om, care să fi înmagazinat în tărtăcuță toate cunoștințele alea și încă vreo câteva pe deasupra, să existe sunt foarte, da’ foarte mici. Așa că, fără să vreau să minimizez pe careva, să știți că oricine scoate din joben vreo dată sau vreo previziune, vorbește cam în necunoștință de cauză.
Precedentul
Mintea noastră este construită în așa fel încât folosim experiențele anterioare pentru a rezolva crize noi. Experiențele noastre anterioare nu trebuie să fie trăite de noi înșine, ci pot fi însușite de la alții. Cu alte cuvinte, n-am nevoie să merg în Sahara ca să aflu că e cald ziua și frig noaptea. Mi-e de-ajuns să intru pe Wikipedia, de exemplu, ca să știu ce haine să-mi pun în bagaj. Ei bine, în acest caz nu există niciun fel de precedent. Nici măcar unul. Industria de evenimente nu a avut niciodată în istoria ei o perioadă atât de lungă în care activitatea ei să fie suspendată total. Nici măcar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ce trăim noi acum e în premieră absolută. Carevasăzică nu exista nimeni pe lumea asta care să poată spune cât va dura și cum va arăta lumea evenimentelor dupa pandemie.
Încă două motive care sporesc nebuloasa
Pe lângă tot ce am zis mai sus, ar trebui adăugate încă două motive foarte puternice. Nu știm ce fel de atitudine vor avea oamenii față de evenimente, chiar dacă ele vor fi permise. Între cele două extreme: înnebunim de bucurie că am scăpat de interdicții și paranoia totală în care stăm mai departe închiși în casă deși avem voie să mergem la festival există o infinitate de posibilități.
Concluzii
Deși nu ne putem abține de la a face scenarii și cu atât mai puțin de la a le asculta pe ale altora, e foarte important să înțelegem cu toții că, de fapt, nimeni nu poate ști ce se va întâmpla în viitor cu industria de evenimente din România. Tot ce putem face este să supraviețuim, să fim atenți la ce hotărâri se iau și să acționăm doar pe baza unor certitudini.
sursa imagine: Anadolu
Podcast: Play in new window | Download
Subscribe: RSS
podcastu' lu' Fintescu se aude si pe:
