Nu e prima carte despre rap pe care o citesc, dar recunosc că e prima care tratează fenomenul dintr-un punct de vedere mai puțin business și mai mult social, psihologic, politic și muzical. Dar vă recomand ce am citit eu despre Timbaland și despre Jay Z.
“Can’t Stop Won’t Stop: A History of the Hip Hop Generation” e scrisă de Jeff Chang și de D.J. Kool Herc. Cu asta aș putea să și închei recenzia asta, dat fiind faptul că Herc (cel care a scris introducerea) e printre pionierii rapului, iar Jeff Chang este un jurnalist renumit și premiat pentru expertiza lui în fenomenul hip hop. Pentru că nu e doar despre rap, ci și despre celelalte componente ale hip hopului: graph și b-boy.
Există două chestii care m-au dat total pe spate în cartea asta și ambele-s înlănțuite de imuabila lege cauză-efect. Prima este cât de puternic ancorat în psihicul colectiv al unei anumite categorii de oameni dintr-o anumită perioadă a fost la început și cât de ușor a reușit muzica rap să aducă lumea la revoltă. Din punctul de vedere al americanilor, muzica rap e cel puțin la fel de instigatoare ca rockul.
Apoi m-a năucit viteza cu care, de la un strigăt revoluționar, întreg curentul hip hop s-a transformat în mârâieli de gangster și în cea mai profitabilă ramură a industriei muzicale americane. Probabil că e cel mai bun și, din punctul meu personal, trist exemplu despre cum grămada de aur are capacitatea de a schimba pe oricine.
“Can’t Stop Won’t Stop: A History of the Hip Hop Generation” este o carte clasică deja. A apărut acum 14 ani și e drept că muzica a evoluat destul de mult de atunci. Dar ea rămâne o carte de bază pentru oricine are de gând să încerce să înțeleagă fenomenul rap care, după orice aritmetică, oricât de pesimistă, a depășit toate pragurile critice și a demonstrat cu vârf și îndesat că e un curent cultural major al erei noastre.
Evident că nicio editură din România nu a văzut posibilitatea de a scoate profit din traducerea “Can’t Stop Won’t Stop: A History of the Hip Hop Generation”. Deci tot pe Kindle am citit-o și pe asta.
Am un citat care m-a impresionat*:
“În această logică a capitalismului târziu, nu mesajul rapperilor unea publicul, ci lucrurile pe care le cumpăra publicul uneau rapperii.”
*traducerea îmi aparține
